Articole colaboratori

Ai auzit vreodata despre stima de sine? (stupid question)

Aparent este un trend in zilele noastre in care toti ne dorim sa ne crestem stima de sine (desi nu toti stim de ce sau cum) .

Cine este cel mai mare „mic” tiran al nostru? Noi insine. Vocea aia interioara care ne critica constant si pe care nu o putem face sa taca.

Asa ca ce ne-am gandit? Hai sa dam viata unei a doua voci care s-o contrazica pe prima. Brilliant!

Cumva, stima de sine a ajuns sa fie raspunsul tuturor problemelor noastre.

Adevarul este (zice Kristin Neff in cartea sa, Self-Compassion, pe care o voi cita in tot articolul) ca stima de sine a produs si ceva efecte negative pe ici -colo – cum ar fi o epidemie de narcisism:

„Aceasta dorinta de a dezvolta stima de sine cu orice pret a condus in timp la o crestere ingrijoratoare a laturei narcisice. Colegii mei au studiat scorurile a mai mult de 15.000 de studenti, in urma aplicarii Inventarului de Personalitate Narcisica, intre anii 1987 si 2006. Iar in acesti 20 de ani, scorurile au tot crescut, atingand cote incredibil de inalte, iar acum 65% dintre studenti obtin rezultate care indica o dezvoltare semnificativa a laturei NARCISE.

In plus, exista o mica problema in a crede ca stima de sine va gestiona cu succes vocea aia critica din capul nostru. Problema e ca nu functioneaza.”

🚩Stima de sine, apa de ploaie

In nebunia asta de a creste stima de sine, California a inceput o companie care costa 250.000$ pe an pentru a creste stima de sine a copiilor.

La ce se asteptau? Note mari, efect de bullying redus, scaderea ratei delicventei, a numarului de sarcini in randul fetelor minore si a abuzului de droguri.

Mda, nimic din toate astea nu s-a intamplat:

Rapoarte cu privire la initiativa Californiei de crestere a stimei de sine nu demonstreaza altceva decat un esec. Aproape niciun obiectiv nu a fost indeplinit.

Nu pot sa cred! Stima de sine crescuta nu a ajutat la nimic?

NU.

Pentru ca stima de sine nu este o cauza, ci … un efect. Un efect al unui comportament sanatos. Asa ca incercarea de a dezvolta stima de sine artificial, fara un fundament solid, e ca si cum ai trata o raceala rastindu-te la ea.

Urmarind literatura de specialitate, s-a concluzionat ca un nivel ridicat al stimei de sine nu schimba cu nimic performanta academica, profesionala, abilitatea de a fi un bun lider si nici nu previne copii de la a fuma, a bea, a lua droguri sau a face sex mai devreme decat ar fi sanatos. Ci mai degraba, stima de sine pare a fi o consecinta si nu o cauza a unui comportament sanatos.

Deci ce a fost mai intai, oul sau gaina? Cert este ca nu stima de sine.

Bun, si ce facem acum intr-o lume in care ordinea fireasca a fost data peste cap de niste nebuni care s-au gasit ei sa cerceteze.

Norocul nostru ca acesti nebuni nu s-au apucat numai sa demonteze perceptii, ci sa si ofere unele corecte. Asa ca au descoperit ce anume ne face sa ne simtit mult mai bine cu noi insine – dar nu este stima de sine.

🚩Incearca Auto-Compasiunea

Data viitoare cand nu te simti atat de cool si minunat în pielea ta nu te mai chinui sa te convingi ca defapt esti mult mai fabulos decat iti imaginezi. Mai degraba, accepta ca nu esti tot timpul cel mai bun din curtea scolii.

Auto-compasiunea are exact beneficiile pe care i le insuseam gresit stimei de sine. Si fara efecte adverse.

In concluzie, conform cercetarilor stiintifice, auto-compasiunea pare sa aiba aceleasi beneficii ca stima de sine la cote inalte, fara a avea alte efecte negative. Este adevarat ca auto-compasiunea si stima de sine tind sa mearga impreuna, insa dintr-o singura directie.

Daca ai compasiune fata de propria persoana, vei avea tendinta sa ai si stima de sine crescuta. Iar auto-compasiunea este asociata cu nivele scazute de anxietate si depresie si cu nivele crescute de fericire, optimism si emotii pozitive. Mai mult, auto-compasiunea ofera avantaje superioare stimei de sine atunci cand lucrurile iau o intorsatura proasta sau cand ego-ul este amenintat in orice fel.

Auto-compasiunea reduce anxietatea, stima de sine nu.

Nivelul de auto-compasiune prezice si cat de anxioasa este persoana. Stima de sine nu are legatura cu asta. Cu alte cuvinte, studentii care aveau compasiune fata de propriul eu au afirmat ca sunt mai mult putin anxiosi si mai ingrijorati decat ceilalti. In schimb, studentii cu stima de sine ridicata nu erau mai putin anxiosi decat cei cu stima de sine scazuta.

Atunci cand manifesti auto-compasiune te simti mai putin rusinat de esecurile tale. Stima de sine nu prea ajuta in astfel de situatii.

Un alt studiu solicita participantilor sa isi imagineze ca se afla in situatii potential rusinoase: a fi intr-o echipa de fotbal si a rata un sut decisiv, de exemplu, sau fiind pe scena ca actor de teatru si uitand replicile. Cum s-ar simti participantii daca s-ar intampla asa ceva?

Cei care aveau auto-compasiune erau mult mai putin afectati de eventiment in sens negativ si resimteau mai putin umilinta sau incompetenta si nici nu luau lucrurile foarte personal sau in serios. In schimb, reactionau spunand: „Toata lumea mai greseste uneori. Pe termen lung, nu conteaza cu adevarat.”

Insa, un nivel ridicat al stimei de sine nu facea deloc diferenta. Atat cei cu stima de sine crescuta, cat si cei cu stima de sine scazuta gandeau lucruri precum: „Sunt un ratat” sau „Mai bine mor”. Inca o data, stima de sine se dovedeste a fi inutila atunci cand suntem in fata unei situatii dificile.

Si culmea, daca vrei sa ai mai multa incredere in tine si sa te simti mai sigur pe tine, tot pe auto-compasiune contezi.

Auto-compasiunea este clar asociata cu un sentiment mai constant si mai puternic de incredere in sine, spre deosebire de stima de sine. In plus, am descoperit ca auto-compasiunea este mai putin influentabila sau cauzata de acceptarea asociala, un succes sau a se simti atractiv, asa cum se intampla in cazul stimei de sine. Atunci cand increderea in noi vine din interior si din credinta ca suntem persoane demne de respect – spre deosebire de a fi conditionati de atingerea unor idealuri – sentimentul de incredere in noi este mult mai greu de zdruncinat.

De fapt, o descoperire foarte interesanta a studiului a fost ca oamenii cu stima de sine ridicata se dovedeau a fi mult mai narcisici decat cei cu stima de sine scazuta. Iar la polul opus, auto-compasiunea nu se asociaza deloc cu narcisismul. (Motivul pentru care nu s-a intregistrat nici macar o corelatie negativa este ca nici oamenii care nu manifesta compasiune fata de sine nu au tendinte narcisice.)

Si pentru ca lista motivelor pentru care ar trebui sa uiti de stima de sine si sa te orientezi catre compasiunea fata de propriul eu, nu s-a terminat, well, aceasta pare sa te ajute si sa eviti procrastinarea. Si mai creste si nivelul de fericire si reduce stresul.

Deja ma simt ca intr-o reclama la de teleshoping: Dar asta nu e tot!… Auto-compasiunea ajuta si la imbunatatirea relatiilor amoroase. Iar stima de sine e codasa si la capitolul asta.

Rezultatele studiului nostru indica ca persoanele ce manifesta auto-compasiune se bucura de relatii fericite si implinitoare fata de cei care nu au compasiune fata de ei insisi.

Asta se datoreaza in mare parte faptului ca participantii cu auto-compasiune erau descrisi de partenerii lor ca fiind mult mai deschisi si necritici fata de ceilalti….Iar stima de sine, ar trebui sa se stie ca nu aducea foarte mult bine cuplurilor. Stima de sine nu este asociata nici cu fericirea unei relatii, nici cu cat de sanatoasa ar fi, iar persoanele cu stima de sine ridicata nu erau descrisi ca fiind mai deschisi, mai atenti sau mai afectuosi in relatie decat cei cu stima de sine scazuta

Si lista poate continua, dar cred ca ai inteles unde bat. In plus, nici macar nu e atat de complicat sa ai auto-compasiune, pe cat este sa te chinui cu stima de sine.

Cum?

Auto-compasiunea se poate dezvolta si practica intr-o variatate de feluri, insa hai sa vedem care e cea mai simpla (incredibil de simpla) metoda:

🚩Vorbeste cu tine. Vorbeste FRUMOS!

Stii vocea aia enervanta care vine si critica felul in care orice, ei bine, raspunde-i intorcand si celalalt obraz. Spune-ti ca este in regula si adopta o atitudine blândă, ca si cum ai sta de vorba cu cel mai bun prieten.

Cel mai eficient mod de a combate auto-critica este sa o intelegi, sa ii arati compasiune si sa o inlocuiesti cu un raspuns bland… Reformuleaza gandurile si observatiile facute de criticul tau interior intr-un mod bland, prietenos si pozitiv.

Cei care aveti copii, imaginati-va ca stati fata in fata cu ei si ii incurajati sa treaca peste orice ii intristeaza – Da, acum stii exact ce trebuie sa faci – pentru ca in fata copiilor acest lucru vine natural.

Acum simt cum unii dintre voi de revolta. „Pe bune, sa zic ca e ok cand am un esec? Pai ce fel de persoana puternica și ambițioasă și luptătoare sunt?”. Una mult mai puternica decat iti imaginezi daca poti face asta.

A vorbi cu tine insuti cu voce tare te poate face mai destept, iti poate imbunatari memoria, concentrarea si chiar performanta atletica.

Tot mai crezi ca a vorbi singur nu te ajuta? Imagineaza-ti ca auzi aceleasi cuvinte de la o persoana care te iubeste. Cercetarile au demonstrat ca asta aduce niste efecte spectaculoase.

Sa zicem ca o dai in bara cu dieta abia inceputa si mananci o punga intreaga de cookies. Imediat apare vocea care incepe sa te faca sa te simti vinovat si lipsit de valoare. Oare cum ar reactiona draga ta mamaie daca te-ar auzi? Probabil cu mai putina critica si mai mult cam asa:

„Draga mea, stiu ca ai mancat toata punga de bunatati pentru ca te simti foarte trista si credeai ca te va inveseli. Dar acum te simti si mai rau si ti-e greu sa-ti gasesti locul acolo in interior. As vrea sa fii fericita, asa ca de ce nu iesi un pic sa te plimbi ca sa te simti mai bine?”

Asa ca data viitoare cand te confrunti cu vocea aceea critica, adu-o in scena pe mamaia, sau pe cea mai blanda persoana din viata ta, si imagineaza-ti ce ti-ar spune ea.

Ideea e ca nu e niciunul mai bun decat altul. Nici tu decat mine, nici eu decat tine. Suntem noi imperfecti, egali si asta este perfect in regula. Asta ne face sa ne unim, sa ne intelegem, sa fim acolo unul pentru altul.

Dupa cum spunea psihoterapeutul (genial) Fritz Perls:

„Nu sunt in aceasta lume sa traiesc conform asteptarilor tale,

Iar tu nu esti in aceasta lume sa traiesti conform asteptarilor mele.

Tu esti tu si eu sunt eu.

Si daca din intamplare ne intersectam drumurile, este minunat.

Iar daca nu, este la fel de bine.”

Articol de psihoterapeut Roxana Zainea