Cazuistică/Hipnoza/Regresii
0 Comments

𝗡𝘂 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗹𝗲𝗴 𝗱𝗲 𝗰𝗲 𝘀𝘂𝗻𝘁 𝗮𝘁𝗮𝘁 𝗱𝗲 𝗴𝗲𝗹𝗼𝗮𝘀𝗮!

Abia am terminat a doua ședință cu o domnișoară de 21 de ani. Inca de la prima întâlnire mi-a spus ca are multe momente în care se enervează foarte tare din nimic și că este foarte geloasă.

Mi-a spus: „Nu înțeleg de ce sunt atât de geloasă!” și in relație cu iubitul meu am mereu senzația „merit mai mult decât primesc”.

După o călătorie în profunzimea inconștientului căutând sămânță din care izvorăsc gândurile și emoțiile ce provoacă gelozie a ajuns la cuvintele tatălui ce au rămas în ea: „Nu o să fii niciodată ca sora ta!”. Pe lângă aceste cuvinte mai erau multe situații în care tatăl o compara cu alții.

Întreb partea din subconștient ce creeaza și menține sentimentul de gelozie ce vârsta are și îmi răspunde „13 ani”. După ce terminăm procesul de vindecare îmi spune că are 21 de ani.In urma traumelor partile din noi raman blocate la o anumita varsta sau cresc foarte incet „cresc in 10 ani cat altii într-un an”.

Am facut un seminar live gratuit chiar pe aceasta tema. VÂRSTA EMOȚIONALĂ – Partile din subconstientul nostru ce nu s-au maturizat ne determina varsta emoțională.

Ti s-a spus uneori ca te porti copilărește sau ai mintea unui copil si tu ai bifat majoratul cu ceva ani in urma? De ce crezi ca s-a întâmplat asta?

Noi avem o vârsta emoțională , una biologica si una cronologica. Dar nu prea coincid. Afla in seminarul gratuit mai multe despre asta si facem si un exercitiu prin care iti poti afla varsta emotionala. La Workshop practic „Reconectarea cu copilul interior” te voi ajuta sa te maturizezi emotional.

Vezi seminarul aici https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=461306186115899&id=100004932660549

#varstaemotionala #hipnoza #hipnozaregresiva #copilulinterior

Un SHARE te rog, pentru a ajunge informația la cine are nevoie! „𝗡𝘂 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗹𝗲𝗴 𝗱𝗲 𝗰𝗲 𝘀𝘂𝗻𝘁 𝗮𝘁𝗮𝘁 𝗱𝗲 𝗴𝗲𝗹𝗼𝗮𝘀𝗮!”

Varsta emotionala – De ce sunt geloasa
𝐀𝐬𝐭𝐚𝐳𝐢 𝐢-𝐚 𝐯𝐨𝐫𝐛𝐢𝐭, 𝐢𝐚𝐫 𝐞𝐚 𝐥-𝐚 𝐚𝐮𝐳𝐢𝐭 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐚 𝐝𝐚𝐭𝐚 𝐝𝐮𝐩𝐚 𝐦𝐮𝐥𝐭 𝐭𝐢𝐦𝐩! Durerea de spate vindecata prin hipnoza

Inima din nori pe cer

Cazuistică
0 Comments

𝐀𝐬𝐭𝐚𝐳𝐢 𝐢-𝐚 𝐯𝐨𝐫𝐛𝐢𝐭, 𝐢𝐚𝐫 𝐞𝐚 𝐥-𝐚 𝐚𝐮𝐳𝐢𝐭 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐚 𝐝𝐚𝐭𝐚 𝐝𝐮𝐩𝐚 𝐦𝐮𝐥𝐭 𝐭𝐢𝐦𝐩! Durerea de spate vindecata prin hipnoza

𝐀𝐬𝐭𝐚𝐳𝐢 𝐢-𝐚 𝐯𝐨𝐫𝐛𝐢𝐭, 𝐢𝐚𝐫 𝐞𝐚 𝐥-𝐚 𝐚𝐮𝐳𝐢𝐭 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐚 𝐝𝐚𝐭𝐚 𝐝𝐮𝐩𝐚 𝐦𝐮𝐥𝐭 𝐭𝐢𝐦𝐩!
 
Abia m-am trezi dimineata, iar vecinii mei s-au gandit ca ar trebui sa-mi trezeasca neuronii cu un concert al bormasinii sfredelind peretii.
 
Intr-o pauza, am primit un telefon de la o cunostinta pentru a ma ruga sa-i ajut de urgenta prietena.
 
Chiar dacă e sambata si nu lucrez in mod obisnuit in weekend, am decis sa fac o sedinta de hipnoza prin telefon. Prietena ei, Ana, avea de peste doua saptamani o durere insotita de o presiune puternica in piept, un junghi ca un cutit infipt in spate, o durere de cap si o stare de voma continua.
 
Ana a fost la doua spitale, si-a facut testul COVID, analize dar nu i-au gasit nimic care i-ar fi putut provoca nici unul din aceste simptome.
 
Durerea din spate mi-a oferit deja cateva indicii despre posibila cauza, dar am preferat sa vad ce-mi spune sufletul ei.
In spatele durerii erau o stiva de emotii: tristete, dezamagire, frica de a-i rani pe altii si frica de moarte. Toate acestea se sprijineau pe multa vinovatie si pe credintele “ca nu este iubita” si “nu merita sa fie iubita”.
 
Rascolind prin durerile din suflet, a inceput sa planga in hohote, era o durere sfasietoare in glasul ei.
 
Stii ce e interesant?
 
𝙈𝙖𝙧𝙚 𝙥𝙖𝙧𝙩𝙚 𝙙𝙞𝙣 𝙙𝙪𝙧𝙚𝙧𝙚 𝙣𝙪 𝙞𝙞 𝙖𝙥𝙖𝙧𝙩𝙞𝙣𝙚𝙖, 𝙚𝙧𝙖 𝙤 𝙙𝙪𝙧𝙚𝙧𝙚 𝙘𝙚 𝙤 𝙥𝙧𝙚𝙡𝙪𝙖𝙨𝙚 𝙙𝙚 𝙡𝙖 𝙢𝙖𝙢𝙖 𝙚𝙞.
 
Da, noi din dorinta noastra de a fi iubiti si acceptati, incercam sa ne cumparam dreptul la iubire preluand suferintele si durerile altora. Dar asta nu ajuta pe nimeni.
 
Intreband, acolo in interior, ce mesaj vrea sa-i transmita durerea, a primit raspunsul: “𝙎𝙖 𝙞𝙣𝙫𝙚𝙩𝙞 𝙨𝙖 𝙩𝙚 𝙞𝙪𝙗𝙚𝙨𝙩𝙞 𝙥𝙚 𝙩𝙞𝙣𝙚”.
 
Am facut impreuna ce trebuia sa facem, s-a iertat de ce trebuia sa se ierte. In momentul in care si-a vazut intreaga viata din exterior, a putut vedea si simti cat de multa iubire a fost si este in viata ei si a inteles si de ce nu a putut sa o perceapa pana acum.
 
Dupa sedinta i-am spus sa faca o plimbare in natura (este in concediu la munte), dupa scurt timp mi-a trimis mesajul alaturat, cu fotografia ce abia facut-o catre cer. O inima a fost conturata din nori doar pentru o clipa in timp ce fotografia cerul. Vezi in fotografie!

Inima din nori pe cer

Aici ai print screen cu discutiile cu Ana de dupa sedinta.

Dupa sedinta, cand a iesit afara a vazut pe cer o inima

Dupa sedinta de hipnoza, cand a iesit afara a vazut pe cer o inima. In sedinta i s-a spus sa se iubeasca pe sine.

Discutii cu Ana dupa sedinta de hipnoza

 
𝘾𝙚𝙧𝙪𝙡 𝙞-𝙖 𝙫𝙤𝙧𝙗𝙞𝙩, 𝙙𝙚 𝙙𝙖𝙩𝙖 𝙖𝙨𝙩𝙖 𝙡-𝙖 𝙖𝙪𝙯𝙞𝙩!
 
𝘿𝙪𝙢𝙣𝙚𝙯𝙚𝙪 𝙞-𝙖 𝙙𝙚𝙨𝙚𝙣𝙖𝙩 𝙤 𝙞𝙣𝙞𝙢𝙖 𝙙𝙞𝙣 𝙣𝙤𝙧𝙞!
 
O inima  care ii confirma mesajul primit in hipnoza!
 
𝙏𝙪 𝙘𝙖𝙣𝙙 𝙡-𝙖𝙞 𝙖𝙨𝙘𝙪𝙡𝙩𝙖𝙩 𝙪𝙡𝙩𝙞𝙢𝙖 𝙙𝙖𝙩𝙖?
 
Multumesc, Ana!
 
Cu stima,
 
PS: Durerea i-a trecut imediat, iar acum e vesela si increzatoare. In sfarsit se poate bucura de ultimele zile de concediu.
 
𝑪𝒖 𝒖𝒏  𝒔𝒊𝒏𝒈𝒖𝒓 𝒄𝒖𝒗𝒂𝒏𝒕 𝒊𝒏 𝒎𝒐𝒎𝒆𝒏𝒕𝒖𝒍 𝒑𝒐𝒕𝒓𝒊𝒗𝒊𝒕 𝒑𝒐𝒕𝒊 𝒔𝒄𝒉𝒊𝒎𝒃𝒂 𝒐 𝒗𝒊𝒂𝒕𝒂
Cazuistică
0 Comments

𝑪𝒖 𝒖𝒏 𝒔𝒊𝒏𝒈𝒖𝒓 𝒄𝒖𝒗𝒂𝒏𝒕 𝒊𝒏 𝒎𝒐𝒎𝒆𝒏𝒕𝒖𝒍 𝒑𝒐𝒕𝒓𝒊𝒗𝒊𝒕 𝒑𝒐𝒕𝒊 𝒔𝒄𝒉𝒊𝒎𝒃𝒂 𝒐 𝒗𝒊𝒂𝒕𝒂

Proverbul romanesc „De ce ţi-e teamă nu scapi”, a fost confirmat de studii de referinţă în domeniul psihologiei (A. Rosenthal, 1967).
De asemenea şi aşteptările pozitive vor iniţia un ciclu al schimbării în direcţia dorită.

Întâmplarea povestită de G. Allport ilustrează foarte bine acest fapt:

„Într-un spital provincial din Austria, un bărbat zăcea grav bolnav, era practic pe patul de moarte. Echipa medicala i-a spus acestuia, direct, că ei nu pot diagnostica boala, dar că in cazul în care ar cunoaşte diagnosticul, ar putea, probabil, să-l vindece.

În continuare, i-au spus că un diagnostician faimos va vizita curând spitalul şi că probabil va reuşi să-i pună diagnosticul corect.

După câteva zile, diagnosticianul a sosit şi a început consultaţia bolnavilor. Ajuns la patul bărbatului respectiv, abia privindu-l, a murmurat «Moribundus» şi a plecat.

Câţiva ani mai târziu, pacientul l-a sunat pe diagnostician si i-a spus:
– „Doresc să vă mulţumesc pentru diagnostic. Cei din spital ni-au spus că, dacă dumneavoastră îmi veţi pune un diagnostic, mă voi face bine, şi din momentul în care aţi spus «Moribundus», am ştiut că mâ voi însănătoşi”.

Bolnavul nostru a avut nevoie de un motiv pentru a se vindeca, personalul spitalului l-au pregatit creând o așteptare „daca vom cunoste dignosticul te vei vindeca” iar diagnosticianul i-a oferit un diagnostic «Moribundus» (norocul bolnavului că nu cunostea latina). A fost suficient să se confirme o asteptare si astfel subconstientul a declanșat vindecarea.

La fel și multe afecțiuni se produc în urma unor credințe ce facilitează îmbolnăvirea .

In sedintele de hipnoză subconștientul își găsește motive pentru a declanșa vindecarea si a renunța la suferință .

Hipnoza activează autovindecarea, aceasta începe din interior, la fel cum majoritatea bolilor încep din interior.

Cu drag,
Catalin Dimofte

Cum se produce o traumă in copilărie? Sunt sigur ca nu banuiesti
Cazuistică
0 Comments

Cum se produce o traumă in copilărie? Sunt sigur ca nu banuiesti

Majoritatea presupun ca o trauma pshologica din copilarie este doar  un eveniment  major cand s-a petrecut ceva grav: divortul parintilor, moartea cuiva apropiat, un abuz sexual, violenta fizica sau emotionala, un accident si multe  altele de genul.

In anii de practica in cabinet mi-am dat seama ca  pentru subconstientul nostru truama e putin diferita.  Iar ceva aparent banal se poate  constitui intr-o trauma. Uneori chiar si  un eveniment ce  il consideram cu ratiunea noastra a fi pozitiv poate fi perceput de  subconstient a fi o  trauma.

Vezi in povestea de mai jos o traumă reală ce a marcat o viața.

„Nu aveam voie sa aduc copii acasă. Mamei nu-i plăcea sa vină „străini” acasă la noi.
Nu știam atunci s-o întreb de ce doar prietenii mei erau „străini”. Cu siguranță nici ea nu se gândise la asta.

Într-o zi, când ambii părinți erau la serviciu și știam că vin acasă unul la ora 15.20 și celălalt la ora 16, am chemat la mine două fete, am rulat covorul din sufragerie și pe linoleumul rămas gol am turnat apă și șampon.
Am făcut cel mai original patinoar pe care l-am văzut vreodată!

Veselia îmi era umbrită doar de vigilența pe care totuși o păstram – o ureche mereu ciulită la eventualele zgomote de pe hol…
De altfel, când prietenele mele deveneau mai gălăgioase, mi se făcea foarte frică și țipam la ele să tacă.

Și, ca un făcut, la ora 13.10 am auzit cheia rotindu-se în yală.
Cu mintea de acum nu pot să realizez cum am reușit în cele câteva secunde cât îi ia unui om să descuie și să deschidă o ușă, să acopăr patinoarul improvizat cu covorul, să le bag pe prietenele mele în bucătărie, sa-mi văr tălpile clăbucite în papuci și să-mi iau o mină de om ridicat de pe scaunul de făcut teme…

Probabil că dacă mama ar fi fost mai atentă, ar fi observat că „e vopsit gardul” și că vocea mea de „mami, ai venit mai devreme!!!” numai de bucurie nu era gâtuită!
Dar mama nu prindea (atunci) astfel de subtilități…

Cu inima mai mică decât un purice, speram ca mama să meargă la baie. Baia era în fundul apartamentului, iar bucătăria fix lângă ușa de la intrare.
Eram cu ochii pe ea ca pe butelie.
„I-o fi foame sau face pipi?”

Nu-mi dădeam seama atunci, dar știu acum că tot corpul meu era încordat. Pe dinăuntru; pe dinafară aveam nevoie să mă mișc și chiar să par relaxată.

Mama s-a dus la baie. Prietenele mele au zbughit-o afară pe ușă.
Hmm, acum e prima oară când mă întreb, ele ce-or fi simțit?…
M-am relaxat puțin.
Dar am stat cu teamă apoi multe zile să nu descopere mama ghețusul de sub covor, să nu alunece, să nu se ude la picioare, să nu… orice.

Apoi (într-un fel) a trecut.
Am uitat întâmplarea. (Mi-am reamintit-o mult mai târziu.)

Dar mulți ani, adult fiind (în acte!) nu am știut de ce trăiam un stres intens când veneau prietene la mine acasă; de ce înghețam când auzeam zgomote pe hol; de ce nu râdeam niciodată gălăgios, iar dacă o făceam, mi se făcea frică; de ce gâtul meu a rămas încordat ani de zile creând o voce pe care nu o recunoșteam ca fiind a mea și dese dureri și ragușeli.

Neconștientizat, stresul din poveștile noastre uitate rămâne în corp. Și generează atitudini și comportamente potrivite acelor povești dar împovărătoare și copleșitoare acum.

Încet-încet am reintrat în contact cu corpul meu și am început să-l eliberez…
E un proces care durează ani, poate o viață, dar fiacare senzație constientizată mă duce tot mai aproape de cine sunt eu.

#Simteviața!💃🏻

De la Vistiana

De ce ma doare capul? Cum putem aduce o durere dintr-o viata anterioara?
Cazuistică/Regresii
0 Comments

De ce ma doare capul? Cum putem aduce o durere dintr-o viata anterioara?

Cu cateva saptamani in urma a intrat in cabinet o doamna eleganta si educata pentru a o ajuta sa-si rezolve cateva probleme personale, printre altele mi-a spus ca inca de cand avea 15 ani, la un interval de cateva zile se confrunta cu o durere de cap care nu se lasa invinsa cu niciun medicament, durerea o tine o zi intreaga apoi dispare singura si dupa cateva zile revine.

La prima sedinta am facut o terapie clasica pentru dureri de cap (la majoritate se rezolva durerea de cap asa) iar in sedintele urmatoare am abordat alte subiecte cu care se confrunta, spunadu-mi ca durerea s-a reduc ca intensitate, apare mult mai rar si dureaza mai putin.

Astazi am hotarat sa abordam frontal durerea de cap si sa facem o regresie pentru a vedea care este sursa durerii si de ce revine durerea.

Pornind in  calatoria noastra spre sursa durerii, am ajuns intr-un spital din Londra, de data asta era un barbat trecut de 30 de ani, ce era singur intr-un salon fiind ranit la cap, fiind bandajat si curgand mult sange, fusese ranit intr-un accident de masina. Ranile erau exact in zona unde in viata actuala simtea durerea de cap.

Am calatorit impreuna in urmatorul moment important, cand medicii l-au luat si l-au dus in sala de operatii, in timpul operatiei medicii nu s-au putut pune de acord asupra ceea ce este de facut iar barbatul a murit pe masa de operatie. Era necajit pentru ca medicii in loc sa-l ingrijeasca si sa-l trateze s-au certat si el a murit, considerand ca a murit si din cauza lor.

In momentul urmator s-a vazut iesit afara din trup, privind trupul si fiind surprinsa sa vada un trup foarte slab, al unui om sarac.

Sufletul era putin necajit, murise singur, parintii sai au murit cu mult timp in urma, nu avea nicio ruda, nici prieteni apropiati care sa il caute si sa-i inmormanteze trupul.

Dupa ce am aflat tot ce era de aflat am aplicat tehnicile de vindecare potrivite pentru astfel de situatii.

Dupa ce a iesit din transa a constatat ca durerea de cap ce o chinuia a disparut ca prin minune, cand incepusem transa durerea de cap era prezenta, nu foarte intensa astfel incat sa o impiedice sa intre in transa, dar era acolo sacaitoare.

Uneori ranile, durerile si suferintele pe care le avem in momentul mortii le luam cu noi si in vietile urmatoare. In mod normal aceste rani din corpurile energetice se vindeca imediat dupa moarte intr-un loc special din cerurile de lumina, un fel de spital al sufletelor, dar din anumite motive anumite rani nu se vindeca complet. Ele raman transpuse in corpurile noastre energetice si produc efecte in trupul din vietile urmatoare, pana in momentul in care apare o situatie care vindeca ranile din corpurile energetice.

Oare cate din suferintele tale actuale isi au radacinile intr-o viata trecuta si le-ai carat cu tine pana acum?

PS: In curand voi scrie si despre alte cazuri cu care m-am confruntat! Tine aproape! Mai multe cazuri reale gasesti si pe grupul nostru de Facebook

PS2: Povestea este reala, usor adaptata pentru a fi mai usor de inteles, numele a fost schimbat pentru a asigura confidentialitatea!

PS3: Ti-a placut? Cu un SHARE poti impartasi si prietenilor tai, sigur vor aprecia!

Cum scapi de durerile menstruale rapid si usor?

Marturia unei femei ce a scapat de durerile menstruale prin hipnoza si inforenergetica

Cazuistică

Cum scapi de durerile menstruale rapid si usor?

Știai că se pot elimina definitiv durerile menstruale, disconfortul și stările de rău din preajma menstruatiei?

Știai că durerile menstruale au în majoritatea cazurilor o cauză emoțională și/sau o „credință” eronată (tipar mental)?

Am întâlnit femei ce se plângeau de dureri menstruale groaznice, unele erau paralizate de durere, altele datorită durerilor insuportabile ajungeau la urgență.

Multe femei consideră ca durerile menstruale sunt ceva normal și fac parte din viața de femeie, dar cei ce se ocupă de sănătatea oamenilor știu ca orice durere sau disconfort este un semnal de alarmă că ceva nu este chiar în regulă.

Știi de ce?

Pentru că undeva în sufletul lor este o emoție sau o credința disfuncțională legată de sexualitate, poate fi teamă de a rămâne însărcinată, credința că sexul este un păcat, că la menstruație femeia este murdară (în biserică se spune asta), culpabilitatea sexuală (că a înșelat, sex înaintea căsătoriei, sex fară iubire, i-a plăcut sexul și nu trebuia, etc.), rușinea de propria sexualitate sau corp și altele.

Unele femei mi-au cerut ajutorul și majoritatea au scăpat de aceste dureri complet sau li s-au diminuat semnificativ, fără medicamente, fără niciun fel de intervenție fizică, doar prin vindecarea sufletului și schimbarea modului de gândire, fie prin terapie inforenergetică fie folosind tehnici de hipnoză.

PS: Am vrut sa scriu despre asta de ceva timp, dar am tot amânat, dar faptul că azi am primit acest mesaj (vezi foto) de la una din femeile avea dureri și stări de rău groaznice în perioada menstruației cu care am lucrat cu ceva timp în urma și  m-a motivat sa scriu acest articol!

dureri menstruale vindecate prin hipnoza

Marturia unei femei ce a scapat de durerile menstruale prin hipnoza si inforenergetica

Cum te poate ajuta hipnoza la examene?
Cazuistică

Cum te poate ajuta hipnoza la examene?

Azi am primit un mesaj ce m-a bucurat foarte mult, era o veste ce o așteptam.Cum sa folosesti hipnoza la examene

Uite și povestea mesajului.

Luni am primit un telefon de la o fostă clientă , avea o voce un pic speriată. Mi-a spus că miercuri are examenul teoretic pentru permisul de conducere, este foarte emoționată și speriată, iar dacă până de curând răspundea corect la 24 teste din 26, de câteva zile abia reușește să răspundă corect la 22 de teste. Am aflat că dintotdeauna a fost emotivă în preajma examenelor, iar la examene nu reușea să scrie tot ce știa.

Am început ședința de hipnoză, am găsit în transă că ironiile și glumele instructorului auto i-au prăbușit încrederea în propria persoană. Am rezolvat acest subiect, a simțit fizic că i-a fost scos ceva rău din piept (așa a perceput ironiile și glumele instructorului), am ajutat-o să-și recapete încrederea în propriile forte.

Am continuat ședința cu câteva tehnici de îmbunătățire a memoriei  și dezvoltarea învățării subconștiente, am completat cu tehnici de reamintire a tuturor informațiilor deja acumulate și o super tehnica de scriere automată prin care să poate să se exprima mai ușor. Și încă câteva sugestii menite să o ajute în toate aceste etape.

Asta a fost tot, cu tot cu discuție a durat aproximativ o oră.

Abia seara am avut timp sa vorbesc cu ea la telefon și să cer mai multe detalii. Mi-a spus ca miercuri dimineața s-a trezit foarte relaxată și bine dispusă, parcă urma să se ducă în vacanță și nu la un examen ce o speria cu doua zile în urmă. A intrat în sală, foarte relaxată,  cu toate ca examenul a început cu peste doua ore întârziere nu a deranjat-o deloc, iar zgomotele și vocile celor din jur care o iritau de obicei la examene, parcă treceau pe lângă ea, parca ar fi avut un zid ce o proteja.

Când a început testarea, abia citea întrebarea și îi venea imediat răspunsul, nici nu trebuia să stea să se gândească, a terminat repede, când a spus că a terminat, examinatorul s-a uitat mirat la ea.

Iar rezultatul a fost: 26 corecte din 26.

PS:  Nu funcționează cu toată lumea, am avut și câteva eșecuri nu doar succese, cu un bărbat ce urma să dea un examen de admitere la o instituție de stat căruia nu am reușit să-i induc o transă suficient de profundă, un băiat ce a dat tot de permis dar am lucrat cu el la distanță și are mai multe răni emoționale ce nu au fost încă vindecate. Dar și alte  reușite, un examen la BAC, un examen la facultate.

PS2: Eficiența depinde de nivelul de sugestibilitate (hipnotizabilitate) a persoanei, la gradul de deschidere la nou și depașirea barierei imposibilului, dar și compatibilitatea hipnoterapeut – subiect, plus alți factori.

 

Stiai ca cauza suferintei poate fi ascunsa in perioada cand erai in burtica mamei?
Cazuistică

Stiai ca cauza suferintei poate fi ascunsa in perioada cand erai in burtica mamei?

Acum cateva saptamani, a venit o  clienta sa o ajut cu o anumita suferinta fizice, auzise  de mine de la o persoana pe care reusisem sa o ajut intr-o problema similara.
Am aplicat tehnicile din hipnoterapia potrivite pentru cazul respectiv, apoi am facut o regresie pentru a identifica cauza ce a declansat problema de sanatate. 
Cautand cauza am ajuns undeva departe, intr-un moment in care era in burtica mamei, in ultimele luni de sarcina, spunea ca simte lichidul din jur, ca aude mai multe sunete dar si bataile inimei mamei sale.
Regresie hipnotica in perioada intrauterina. Cauza emotionala in burta mamei
Apoi a ”vazut” un moment in care mama sa era sa cada si s-a speriat foarte tare, a preluat si ea acea sperietura (frica) in propria fiinta, iar asta a fost momentul in care a fost sadita samanata problemei de sanatate mai tarziu.
Au fost aplicate tehnicile prin care sa se rezolve situatia din trecut si sa se initieze procesul de vindecare si totul s-a incheiat frumos. Cand am terminat sedinta a spus ca se simte mult mai bine si mai eliberata.
Pentru mine nu era ceva nou, m-am mai intalnit cu astfel de situatii in care cauza era in perioada intrauterina, dar supriza este alta.
De curand m-am intalnit cu mama, mi-a povestit ca atunci cand fiica i-a povestit de experienta traita in timpul regresiei hipnotice, i-a spus inclusiv cum era imbracata, cum arata rochia.
Mama si-a amintit acel moment in care s-a dezechilibrat si s-a speriat foarte tare, a fost surprinsa de faptul ca fata sa si-a putut aminti ceva de cand era in burtica ei, si in plus a putut sa vada ceva din exteriorul ei, ceva ce nu putea fi vazut cu ochii fizici.
Pentru mine aceasta experienta reprezinta inca o dovada ca regresia prin hipnoza este reala si ca se pot scoate la suprafata amintiri reale.
Tu ai auzit de astfel de cazuri?
Cum poti scapa de gandurile de sinucidere prin hipnoza?
Cazuistică

Cum poti scapa de gandurile de sinucidere prin hipnoza?

Auzim frecvent de oameni care au avut tentative de sinucidere, sau ca au astfel de ganduri. E un subiect foarte delicat, majoritatea psihoterapeutilor nu-si asuma un astfel de caz, le este teama sa nu agraveze situatia.

Si totusi sunt psihoterapeuti priceputi care pot sa rezolve foarte rapid un astfel de caz, chiar si fara sa pomeneasca despre sinucidere. Povestea de mai jos face parte din cazurile rezolvate de cel mai Milton Erickson, un psihiatru și  psihoterapeut care a revolutionat hipnoza si modul in care se poate utiliza. Acesta este un caz in care a fost nevoie de o singura sedinta pentru a se vindeca complet o femeie cu planuri de sinucidere.

”În octombrie, 1956, am fost invitat să iau cuvântul la un congres naţional al psihiatrilor, pe tema hipnozei, la Spitalul de Stat Boston, din Boston.

Dr. L.Alex făcea parte din personalul spitalului şi era preşedintele comitetului de program. Când am sosit, m-a întrebat dacă doresc să fac şi o demonstraţie, pe lângă prelegerea pe care urma s-o ţin.

Milton Erickson hipnoza

L-am întrebat pe cine vom folosi ca subiect şi mi-a răspuns “Pe cei din auditoriu”. Am zis “Asta nu mă satisface pe de-a-ntregul”. A zis “Atunci plimbă-te prin secţie şi găseşte pe cineva care crezi că te-ar satisface”.

M-am plimbat prin secţie până cănd am văzut două surori medicale vorbind. Am observat-o pe una dintre ele şi am notat totul referitor la comportamentul ei. După ce au terminat de vorbit, m-am dus la ea, m-am prezentat şi i-am zis că urma să ţin o prelegere despre hipnoză şi am întrebat-o dacă ar vrea să fie subiectul meu. Mi-a spus că nu ştia nimic despre hipnoză, că nu auzise şi nu văzuse nimic în legătură cu ea. I-am zis că era foarte bine fiindcă asta o făcea să fie un subiect şi mai bun.

A zis “Dacă credeţi că aş putea s-o fac, o voi face cu bucurie”. I-am mulţumit şi I-am zis “E o promisiune fermă” A zis Desigur”.

Apoi am plecat să-i zic dr-lui Alex despre sora medicală Betty, care urma să fie subiectul meu.

El a reacţionat foarte violent. A zis “N-o poţi folosi. E în terapie psihanalitică de doi ani. Are o depresie compesată”. (“depresie compensată” înseamnă că pacientul este într-o depresie puternică şi că s-a decis s-o continue. Indiferent cât de rău se simte, indiferent cât de nefericit este, îşi va face “treaba”.)

Dr. Alex a adăugat “Şi mai e şi suicidală. Deja şi-a donat bijuteriile personale. E orfană.Nu are fraţi, iar prietenele ei sunt celelalte surori medicale din spital. Şi-a donat proprietatea personală şi o bună parte din haine. Deaj şi-a depus demisia”. (Nu-mi amintesc data demisiei sale. Cred că era 20 octombrie, iar noi eram în 6 octombrie.) “După ce o să demisioneze, pe 20
octombrie, o să se sinucidă. N-o poţi folosi”.

Analistul, dr.Alex, tot personalul spitalului, toate surorile medicale au pledat împotriva folosirii lui Betty pe post de subiect. Am zis “Din păcate eu am acceptat promisiunea lui Betty şi i-am dat-o, în schimb pe-a mea. Dacă-mi schimb promisiunea şi n-o folosesc, fiind deprimată, s-ar putea s-o ia ca pe o ultima respingere şi să se sinucidă în seara asta, să nu mai aştepte până pe 20”. Eu m-am menţinut poziţii şi ei au cedat.

I-am spus lui Betty unde să se aşeze în sală. Mi-am ţinut prelegerea. Am recurs la diferite persoane din public ca să demonstrez cate ceva despre hipnoză, pe ici-colo – diferite fenomene.

Apoi am zis “Betty, ridică-te, te rog! Acum apropie-te încet de scenă. Continuă până ajungi în faţa mea. Nu merge nici prea rapid, nici prea rar, ci, cu fiecare pas pe care-l faci, intră mai adânc în transă”.

Când, în cele din urmă Betty a ajuns pe scenă, în faţa mea, intrase deja într-o transa hipnotică foarte, foarte profundă. Am întrebat-o “Unde eşti, Betty? A zis “Aici”. Eu am zis “Unde este
aici?” Ea a zis “ Cu dvs”. Am zis “Unde suntem?” A zis “Aici.” Am zis “Ce e acolo?” (Erickson arată către un public imaginar) A zis “nimic”. Cu alte cuvinte, dezvoltase o halucinaţie negativă faţă de tot ce-o înconjura. Eu eram singurul lucru vizibil pentru ea. Am făcut o demonstraţie de catalepsie şi de anestezie ”mănuşă ” (Erickson se ciupeşte de mână)

Apoi i-am spus lui Betty “Cred că ar fi plăcut dacă am merge să vizităm Boston Arboretum. Putem s-o facem foarte uşor”. Am dat explicaţii despre distorsiunea timpului – contratarea şi dilatarea timpului. Deci, i-am zis “Timpul s-a dilatat şi fiecare secundă este o zi”.

Aşadar, a halucinat faptul de a fi în arboretum cu mine. I-am arătat că plantele anuale erau pe moarte, din moment ce era octombrie. I-am arătat că frunzele îşi shimbă culorile, fiindcă
aşa se întâmplă în octombrie în Massachussetts. I-am arătat arbuştii, tufişurile şi i-am atras atenţia că fiecare arbust, fiecare tufiş, fiecare arbore avea frunza de o anumită formă.

I-am vorbit despre plantele perene care vor reveni la viaţă primăvara viitoare. Despre plantele anuale care vor fi plantate primăvara viitoare. Am vorbit despre arbori şi bobocii lor. Despre fructele pomilor. Despre seminţele fiecăruia şi despre cum păsările mănâncă fructele şi distribuie seminţele, iar seminţele, în condiţii favorabile, încolţesc, cresc şi devin un alt arbore. I-am vorbit în amănunt despre arboretum.

Apoi am sugerat că poate ne-ar plăcea să mergem la Grădina Zoologică din Boston. I-am explicat că ştiam că este acolo un pui de cangur şi să sperăm că nu e în marsupiul mamei ca să-l
putem vedea pe puiul de cangur. I-am explicat că puii de cangur sunt numiţi în Australia : “joey”. Când se nasc au vreo 2 cm şi jumătate lungime. Se caţără în punga mamei şi se lipesc de sfârc. Are loc o schimbare fizică în gura puiului de cangur şi nu mai poate da drumul sfârcului.

Şi aşa se hrăneşte şi se hrăneşte şi se hrăneşte şi creşte. Cred că petrece vreo trei luni în punga mamei înainte de a scoate capul afară. Ne-am uitat la canguri. Am văzut că puiul de cangur scosese capul din pungă. I-am privit pe tigri şi pe puii lor, pe lei şi pe puii lor, pe urşi, pe maimuţe, pe lupi, şi pe toate animalele.

Apoi ne-am dus la secţiunea de păsări şi am văzut toate păsările de-acolo. I-am vorbit despre migrarea păsărilor – cum rândunica-de-mare arctică petrece o scurtă vară în zona arctică şi apoi zboară către cel mai sudic punct al Americii de Sud – o călătorie de 16.000 de km.

Pasărea petrece perioada de iarnă la Pol şi face călătoria spre America de Sud cu ajutorul unui sistem de orientare pe care omul nu-l cunoaşte. Rândunica-de-mare şi alte păsări ştiu instinctiv cum să migreze mii de km fără busolă – un lucru pe care omul nu-l poate face.

Apoi ne-am întors la Spitalul de Stat şi am pus-o privească publicul şi să vorbească cu doctorul Alex. N-am trezit-o. Era încă în stare de transă. Am pus-o să vorbească despre acel
sentiment de greutate corporală, despre care amintea ieri Christine şi despre alte lucruri pe care persoanele din sală doreau să le cunoască. Ea le-a răspuns la toate întrebările. Apoi i-am sugerat că ar fi bine să coborâm pe stradă, până la Plaja Boston.

I-am spus că Plaja Boston era acolo cu mult înainte ca puritanii să se stabilească în Massachussetts. I-am vorbit despre cât de mult le plăcea indienilor. Despre cât de mult le plăcea primilor colonialişti. Despre faptul că astăzi plaja era un loc al plăcerii, aşa cum a fost timp de nenumărate generaţii – despre cum va fi un loc al plăcerii şi fericirii şi de-acum înainte.

Am pus-o să se uite la ocean, şi am făcut-o să-l vadă foarte liniştit, apoi să vadă valuri de furtună, enorme valuri de furtună şi din nou, oceanul liniştit. Am făcut-o să vadă fluxul şi refluxul. Pe urmă i-am sugerat să se întoarcă la Spitalul Municipal Boston.

Am mai demonstrat încă câteva lucruri referitoare la hipnoză şi apoi i-am mulţumit profund, în transă, fiindcă m-a ajutat atât de mult –fiindcă a i-a învăţat atât de multe lucruri pe cei din public. Am trezit-o şi i-am mulţumit din nou, apoi am trimis-o înapoi în secţia ei.

În ziua urătoare Betty n-a apărut la spital. Prietenii ei s-au alarmat. S-au dus la ea acasă. N-au găsit nici un bilet, nici un semn de Betty, nici o uniformă … doar haine obişnuite. În cele
din urmă, a fost chemată poliţia, dar corpul lui Betty n-a fost găsit nicăieri. Dispăruse complet iar eu şi doctorul Alex am fost consideraţi vinovaţi de sinuciderea ei.

Anul următor am o prelegere în Boston. Din nou am fost învinovăţit pentru sinuciderea ei. Şi eu şi doctorul Alex.

Cinci ani mai târziu aproape toţi uitaseră despre Betty, cu excepţia mea şi a doctorului Alex. Zece ani mai târziu, nici un cuvânt despre Betty. Şaisprezece ani mai târziu, în iulie 1972, am primit un telefon, din Florida. O voce de femeie a zis “Probabil nu vă amintiţi de mine, sunt Betty, sora medicală pe care a-ţi folosit-o ca subiect pentru demonstrarea hipnozei, în 1956, la Spitalul Municipal Boston. Astăzi m-am gândit că poate aţi vrea să ştiţi ce s-a întâmplat cu mine”. Am zis “Ei, ba bine că nu!”. (râsete de grup)

A zis “După ce am părăsit spitalul, în acea seară am mers la Comisia Maritimă de Recrutare şi am cerut o înscriere imediată în Corpul Medical al Marinei. Mi-am făcut durata serviciului militar de două ori. Am fost lăsată la vatră în Florida. Mi-am găsit o slujbă într-un spital. Şi mi-a trecut prin cap astăzi că poate aţi vrea să aflaţi ce s-a întâmplat cu mine”. Am întrebat-o dacă îmi permite să-i povestesc aceste lucruri şi doctorului Alex. A zis “Cum doriţi. Mi-a indiferent”.

Ţinem de-atunci o corespondenţă activă.

Deci, atunci când am mers în arboretum şi am pus-o să halucineze acolo, despre ce vorbeam eu ? Despre tablouri de viaţă: viaţa aşa cum este azi; viaţa de mâine; înmugurire; fructe; seminţe; ‘amprenta’ diferită a fiecărei frunze de la fiecare plantă. Am mers la Zoo şi din nou, am discutat despre viaţă – viaţa tânără, viaţa matură, minunăţiile vieţii – tiparuri de migraţie. Şi-apoi am mers pe malul mării, unde nenumărate generaţii de până atunci găsiseră plăcere, unde nenumărate generaţii în viitor vor găsi plăcere şi unde generaţiile de azi îşi găsesc plăcerea. Şi misterele oceanului: migraţia balenelor; ţestoasele de mare; migraţia păsărilor; ceva ce omul nu poate înţelege dar care-l fascinează.

Am numit toate lucrurile pentru care merită să trăieşti. Şi nimeni, cu excepţia mea, nu ştia că fac psihoterapie. Au auzit tot ce-am spus, dar au crezut că făceam demonstraţia distorsiunii timpului, halucinării – vizuale şi auditive. Au crezut că demonstram fenomene hipnotice. Nu şi-au dat niciodată seama că făceam, în mod intenţionat, psihoterapie.

Aşadar, pacientul nu trebuie să ştie că ceea ce faci cu el este psihoterapie. Şi povestirea mai ilustrează faptul că terapeutul nu trebuie să cunoască cauza pentru care pacientul are nevoie de psihoterapie. Ştiam că este depresivă şi suicidară, dar asta nu era decât informaţie generală.”

Milton Erickson este unul din acei oameni care mi-a schimbat modul in care percep si practic hipnoza,

De ce nu reuseste sa slabeasca IRINA? Ce s-a intamplat in una din vietile ei trecute?
Cazuistică/Regresii

De ce nu reuseste sa slabeasca IRINA? Ce s-a intamplat in una din vietile ei trecute?

Am promis ca voi incepe sa impartasesc cateva din experientele de regresie, azi m-am mobilizat si am scris povestea dezvaluita in una dintre regresii.

Acum ceva timp a venit la cabinet o doamna Irina care avea probleme cu greutatea, depasise 100 de KG de multi ani. Mi-a marturisit ca pe parcursul timpului a tinut diferite diete, a facut ceva eforturi pentru a slabi, dar fara succes.

Am stabilit sa facem o regresie pentru a gasi cauza pentru care s-a ingrasat atat de mult si nu reusea sa slabeasca.

In timpul regresiei am gasit un moment dintr-o viata anterioara in care era un soldat batran, cu trupul firav, ce a fost capturat de dusmani. Acestia au decis sa-l omoare arucandu-l intr-o prapastie adanca, pe versantii acesteia fiind diferiti arbusti si copaci.

In timp ce cadea in prapastie si stiind ca va muri i-a aparut in minte REGRETUL CA ESTE PREA SLAB, daca ar fi fost mai gras, poate ca corpul lui ar fi fost oprit de crengile copacilor si ar fi supravietuit. In acea cazatura a murit, dar a luat cu el in momentul mortii si regretul ca nu este mai gras.

 Acest ultim regret fiind trait intr-un moment emotional intens si mai ales in timpul mortii, l-a urmat apoi in vietile urmatoare, in sufletul sau imprimandu-se adanc programul PENTRU A SUPRAVIETUI TREBUIE SA FII GRAS.
De ce nu reusesc sa slabesc. Regresie in vieti anterioare
Asa ca oricat de mult si-ar fi dorit si oricate eforturi ar fi facut sa slabeasca in aceasta viata, acel program de supravietuire din subconstient a fost mult mai puternic. Grasimea fiind considerata de subconstient (suflet) o metoda de aparare impotriva unor pericole necunoscute din viitor. Subconstientul ei facea eforturi de a mentine acel strat de grasime, sabotand orice actiune constienta pentru a slabi.

Instinctele de supravietuire sunt de baza si foarte puternice, orice program ce este implementat astfel este greu de inlaturat.

PS: Ai probleme cu greutatea? Care crezi ca este cauza spirituala pentru care te-ai ingrasat? Ti-ar place sa o afli?

PS2: In curand voi scrie si alte povesti din regresii, asa ca tine aproape!

PS3: Povestea este reala, usor adaptata pentru a fi mai usor de inteles, numele a fost schimbat pentru a asigura confidentialitatea!

O mamica a scapat de trombofilie si a nascut foarte usor si fara dureri cu ajutorul hipnozei
Cazuistică
2 Comments

O mamica a scapat de trombofilie si a nascut foarte usor si fara dureri cu ajutorul hipnozei

Am primit o super veste!
Sunt foarte fericit!

Aseara s-a nascut natural o fetita pe a carei mama am ajuta-o prin hipnoza sa depăsească trombofilia si sa aiba o nastere foarte usoara, travaliul a durat doar 35 de minute aproape fara dureri si doar dupa cateva contracti, incat tot personalul medical a fost surprins de cat de rapid si usor a nascut!

La inceputul anului a venit la cabinet o doamna insarcinata in 2 luni speriata ca a fost diagnosticata cu trombofilie si are risc mare de a pierde sarcina iar medicul i-a recomandat tratament medicamentos injectabil.

Dupa testele obisnuite a facut un test genetic si au gasit 6 tipuri de trombofilie nu doar unul, iar sansele de a pastra sarcina fara medicatie erau nule.

Medicii i-au spus ca atat timp reuseste sa pastreze in limite normale valorile de la teste de coagulare vor amana injectile

Graviduta m-a rugat sa o ajut prin hipnoza sa descopere cauzele spirituale si emotionale ale trombofiliei pentru ca si-ar dori sa nu fie nevoita sa faca acele injectii.

Am facut pe tot parcursul sarcinii 8 sedinte de terapie prin hipnoza ajutand-o sa-si rezolve si alte probleme de sanatate si de viata.

La inceput am facut doua sedinte la interval de 1 saptamana si apoi la aproximativ o luna.

Dupa primele doua sedinte a facut analizele de sange au fost observate schimbari importante in parametri.

Toata sarcina a decurs foarte bine, de fiecare data medicii erau uimiti de rezultatele analizelor, disparand orice semn al trombofiliei, spunand ca in luna urmatoare la urmatoarele analize sigur va fi nevoie de injectii, si asa au trecut cele 9 luni de sarcina fara sa fie nevoie sa ia niciun medicament si fara sa faca nicio injectie.

La ultimele doua sedinte am lucrat mult si pentru pregatirea corpului, mintii si sufletului pentru nastere, astfel incat nasterea sa se desfasoare cat mai rapid si mai usor cu cat mai putine dureri.

Asera m-a sunat taticul fericit ca s-a nascut fetita lui si sa-mi multumeasca ca i-am ajutat sotia sa aiba o sarcina usoara si sa nasca frumos fara dureri.

Trombofilie si nastere fara dureri prin hipnoza

Ce parere aveti?
Dumnezeu poate tot ceea ce este imposibil oamenilor!

PS: In curand o sa scriu si o poveste cu cauzele spirituale descoperite in acest caz!

PS2:: Ma gandesc daca merita sa investesc cateva sute de euro pentru refacerea testelor ADN pentru a compara cu testele initiale si a vedea daca s-a produs modificarea si la nivel de ADN!

Sunt tare curios sa stiu ce s-a intamplat cu genele responsabile de trombofilie.