Cazuistică/Psihologie
0 Comments

𝗜𝗺𝗶 𝗽𝗹𝗮𝗰𝗲 𝘀𝗮 𝗳𝗮𝗰 𝗳𝗲𝗺𝗲𝗶𝗹𝗲 𝘀𝗮 𝗽𝗹𝗮𝗻𝗴𝗮!

O sa spui acum că sunt un bărbat misogin, sadic, fără inimă.
Nu-mi pasă ce crezi tu despre mine. Eu sunt mândru de mine de fiecare dată când reușesc să fac ochii unei femei să plângă.
Și știi ce e interesant? Femeile mă plătesc după asta.
Da, pe mine femeile mă plătesc după ce le fac să plângă.
Îmi place asta deoarece știu ca acele lacrimi sunt un semn ca ele se conectează cu o emoție profundă. E un semn că cuvintele mele au atins o rană și începe procesul de vindecare.
Iar asta da jos poveri, sufletul lor devine mai ușor și zâmbetele încep să răsară pe chipul lor. Când văd lacrimile ce apar sub ploape, văd deja zâmbetul și starea de libertatea ce urmează să o trăiască.
Lacrimile sunt fluidul ce leagă sufletul de rănile lui. Si este o diferenta chimica intre lacrimile ce vin din durere, cele ce vin din vindecare si cele ce vin din fericire si bucurie.
Săptămâna asta am reușit să fac să plângă o femeie ce nu a mai plâns din 2004, de 19 ani. Doar gândul că exista o femeie plina de suferințe dar care nu a plâns de 19 ani mă înfioară? Și nici nu era programată să îi fac terapie. A venit cu nepotul ei de 9 ani sa il ajut într-o problema, dar cum am terminat mai repede m-a intrebat dacă o pot ajuta și cu problema ei.
De câțiva ani are o tuse seacă și din sinusuri i se scurge un lichid sărat. A fost la mulți medici, a făcut multe analize în România și Italia, dar nu au găsit cauza. În timpul sesiunii de hipnoză i-a apărut o amintire de acum 19 ani. Abia a ajuns la muncă în Italia și nu s-a putut adapta, totul era dificil și nu făcea față, plângea mult. Cu ochii în lacrimi, l-a sunat pe tatăl ei în România să-i spună frământările și durerile ei. Nu a primit susținerea emoțională pe care o dorea, tatăl nu o putea intelege, i-a replicat rece „De ce plângi? Ești doar în Italia.
În acel moment și-a jurat să nu mai plângă niciodată, iar subconștientul său, aflat într-o emoție puternică a dus la îndeplinire jurământul (cu cat emoția e mai puternică cu atât mai puternic se implementează gandul). Săptămâna asta a fost prima zi în care a plâns după 19 ani. Jurământul care l-a făcut față de ea însăși s-a rupt.
După 3 zile mi-a scris ca tusea s-a redus semnificativ, respira mai liber și se simte mult mai bine.
Sunt bărbatul care face femeile să plângă și femeile mă plătesc pentru asta!” asta le spun femeilor după ce plâng în fața mea, unele se rusineaza un pic, dar dupa ce le spun asta zambesc.
Observatie: Sunt și femei care izbucnesc în lacrimi din „nimicuri”, care nu-și pot controla plânsul în viața de zi cu zi. După câteva ședințe de terapie nevoia lor de a plânge dispare, nu le mai tulbură ce le tulbura în trecut, când rănile se vindecă nu te mai doare sufletul și încetezi să plângi.
Sper ca ți-am dat un subiect interesant la care să meditezi.
Catalin Dimofte
PS: Povestea scrisa cu acordul persoanei implicate.
Ar putea fi o imagine cu 2 persoane
Vezi statistici
Toate reacţiile:

Mirela Allegria, Sandor Kasza şi alţi 126

Masculintate si Feminitate/Psihologie
0 Comments

Cum își alege femeia bărbatul?

Freud spunea că femeia își alege un bărbat care se aseamănă cu tatălui ei. Si nu, nu se refera neapărat la aspectul fizic, femeiq cauta în barbat diferite comportamente, caracteristici emotionale, moduri de a gândi si mai ales energia pe care o emana tatăl.
De ce o face?
Pentru că tindem sa căutăm ce ne este familiar, ce cunoaștem deja. Pentru ca prin bărbații pe care i-a cunoscut în perioada timpurie a existentei, subconștientul își creează un model al bărbatului în funcție de ce a observat la bărbații ce au au avut un impact emoțional (pozitiv sau negativ) asupra ei.
Modelul tatălui din subconstient este format din bucăți de puzzle preluate de la bărbații cu care s-a intersectat și a avut o conexiune emoțională dar și din ce a preluat prin ADN și nu numai. De obicei tatăl biologic este bărbatul cu care interacționează cel mai des în primii ani de viata, în mod direct sau cum îl prezintă mama în fata fetitei în mod indirect.
Apropo, cum vorbea mama ta despre tatăl tău, ce părere avea despre el, cum se raporta la el?
Din acest motiv, multe femei ajung să repete destinul mamei lor. Dacă în familia fetitei au existat conflicte și relația dintre părinți a fost toxică, subconștientul ei isi creeaza un sablon al bărbatului si a relatiei dupa ce a vazut, auzit si mai ales SIMȚIT. Asa ca subconștientul ei când ajunge la vârsta potrivită sa-si caute un bărbat, scoate șablonul și prin el pot trece doar bărbații ce corespund sablonului. E ca la concursurile de Miss din trecut când femeia trebuia sa treacă printr-un sablon cu formele ideale pentru a se califica. Restul bărbaților, deoarece nu corespund șablonului pur și simplu nu sunt văzuți sau nu creează atracție.
În plus, involuntar, cu bărbații ce au trecut prin sablon va căuta să reproducă modelul de relaționare văzut în copilărie. Chiar dacă fetița nu a crescut lângă tatăl ei biologic, ea tot își va forma din poveștile mamei și interacțiunile cu bărbații din viata ei (bunic, unchi, vecin, invatator) un șablon.
Dacă a rămas un gol în sufletul sau datorită lipsei tatălui, un gol ce nu l-a umplut energia unii alt bărbat prezent în copilărie e posibil sa rămână cu o atracție fata de bărbații mai în vârstă decât ea.
E posibil sa prefere compania unor bărbați cu cel puțin 15-25 ani mai în varsta decât ea (varsta la care bărbații pot avea copii). Ea caută astfel tatăl care sa ii umple acel gol interior si sa o ajute să crească și să se maturizeze.
Uneori e posibil sa confunde acea atracție cu atracția sexuala și sa între într-o relație cu acel bărbat mai în vârstă, va face asta până când se maturizează.
Se poate schimba acest șablon al tatălui?
Da, o faci constant fara să-ti dai seama prin experientele avute cu bărbații din viata ta, asta daca esti deschisă sa înveți.
Dar dacă nu ierți bărbații din trecutul tău si nu scapi de frica fata de bărbați schimbarea se produce foarte încet și e posibil ca pe parcursul vieții să nu reușești să ajungi să ai o relație împlinitoare.
Există și căile mai rapide, terapiile prin care îți vindeci relațiile cu bărbații din trecut, în special relația cu tatăl. Vindecănd fiecare rană pe care ți-au produs-o bărbații, fiecare rană pe care ți-au
produs-o femeile pe care le-ai văzut suferind sau care ți-au vorbit de bărbați într-un mod negativ, dar mai ales rănile pe care ți le-ai făcut tu.
La toate acestea mai punem și modelele preluate ca atare de pe arborele genealogic, șabloanele moștenite de la femeile de dinainte.
Acest proces de vindecare presupune o revizuire la nivel subconștient a tuturor experiențelor din trecutul tău în care ți-ai definit șablonul bărbatului, schimbând si completând perspectiva. In același timp se produce integrarea unor experiente pozitive ce nu au primit atenția necesara din subconștientului la momentul respectiv.
E ca și cum subconștientul s-ar uita din nou pe notițele luate în copilărie și ar înțelege totul într-un mod diferit. Prima oară când a trăit experiențele le-a interpretat cu mintea unui copil lipsit de experienta, acum o face cu mintea unei femei adulte ce a acumulat multe experiențe și mai ales de la ” înălțimea spiritului”.
Știu ca e ambilicata explicația mea și e greu de înțeles și mult mai greu de pus în practică. Dar dacă o citești de câteva ori e posibil să te ajute să înțelegi multe.
Eu folosesc hipnoza pentru a face această „recodare a sablonului tatălui” și astfel sa dobândești un sablon sănătos prin care să lasi sa intre in viața ta un bărbat alături de care poți avea o relație implinitoare.
UPDATE: Criteriile din acest șablon pot fi de tipul „Să fie ca TATA” sau „Să NU fie ca TATA” (opus tata).
Fiecare caracteristica a modelului este luata separat și are o anumita prioritate in totalul atractiei.
Am citit undeva ca în 60-70% alegem dupa creteriul sa fie la fel ca modelului , 20-30% diferit modelului și abia 10% ce este cu adevărat bun pentru noi.
De exemplu o femeie care a avut un tata alcoolic, constient poate spune ca vrea ceva diferit dar sa aleagă inconștient un bărbat alcoolic sau cu potențial de a deveni alcoolic. Dar sunt și femei care vor cauta un bărbat car nu bea deloc și să se înfurie când acesta bea doar o bere la ocazii.
PS: Este valabil si invers, pentru felul in care barbatii isi aleg femeile.
Sper că ti-a fost cu folos ce am scris aici.
Psihologie
0 Comments

15 Secrete pe care un narcisist ar vrea ca tu să NU le știi

Cum este cu narcisistii astia?
1. Este un om mic și speriat care nu vrea ca tu să îți dai seama cât de laș este.
2. Este gelos și invidios pe oricine are mai mult ca el sau este mai bun/inteligent/bogat ca el. De asta și afișează atâta dispreț față de oricine, toți sunt niște proști, toate femeile curve, toți bărbații niște papă-lapte.
3. Are nevoie să simtă că îți este superior. Mereu. Cu orice preț. De asta te umilește cu orice ocazie. De asta te critică atât de mult. Nimic nu e bine în ceea faci. Niciun succes nu ți-e recunoscut, niciun merit, orice faci, indiferent cât de mult faci e de la sine înțeles că trebuie să faci. În schimb el, dacă a mutat un pai, așteaptă să-i pupi tălpile o lună.
4. Are nevoie de tine mai mult decât ai tu nevoie de el. Da, da, ai citit bine. Chiar daca tu ești aia (co)dependentă, în realitate tu duci tot greul relației, tu te zbați de una singură ca peștele pe uscat și-l duci și pe Mǎria-sa narcul în cârcă, ca pe o piatră de moară.
5. Nu poate iubi pe nimeni. Se iubește doar pe el, doar el contează, doar ce vrea el contează, doar ce obține el de la tine contează. Atâta timp cât îi oferi exact ce are nevoie e drăguț cu tine așa cum e și cu o mașină nouă pe care o bibilește toată ziua.
6. Te urăște în secret pentru că tu ești tot ce el nu va putea fi vreodată (bună, cu suflet, generoasă, etc).
7. Strânge mereu informații despre tine pe care să le folosească împotriva ta. Tot ce spui, încă de la prima întâlnire, va fi pus la păstrare, scos și folosit apoi împotriva ta în mod manipulativ. Exemplu: plângi și spui că mama ta te-a supărat și că, probabil, nici nu te iubește. La o cearta urâtă îți va spune că ești un nimeni și nu meriți nimic și că până și mama ta și-a dat seama de asta, că nici măcar ea nu te poate iubi pentru că nu ești de iubit.
8. În secret speră să nu reușești, speră să eșuezi, să nu-ți iasă nimic, să nu iei niciun examen, astfel încât el să se simtă mai bine, să simtă că e mai bun și mai deștept ca tine. Chiar dacă în față îți spune că are încredere în tine și speră să reușești, în realitate se bucură nespus dacă eșuezi.
9. Fericirea și starea ta de bine nu e niciodată o prioritate pentru ei. Dimpotrivă, se simte mult mai bine când te vede supărată, plânsă, tristă.
10. Nu face nimic dacă nu primește ceva în schimb. Nimic. Niciodată. Reține asta.Tot ce primești de la un narcisist are un preț. Ți-a adus flori? Vrea ceva. A fost drăguț? Așteaptă ceva de la tine. Întotdeauna are o așteptare ascunsă. Să-l ridici în slăvi, să-i mângâi orgoliul, să-i oferi sex, ceva-ceva trebuie să-i iasă, nimic nu e gratis sau doar așa, de drag.
11. Crede că, din moment ce-i tolerezi comportamentul urât față de tine, meriți ca el să se poarte așa. E ca un fel de invitație pentru el. Încă de la prima întâlnire narcisistul îți încearcă limitele. Dacă cedezi, înseamnă că accepți (inclusiv abuzul), înseamnă că e vina ta, că tu-l lași.
12. Este foarte răzbunător și te va face să plătești pentru cea mai mică greșeală. Și nu o dată. Iar și iar.
13. Îi este foarte frică să nu-l lași, să nu-l părăsești. Pentru că asta ar însemna să fie demascat. Plus că nu suportă să piardă. Tu ești a lui, păpușa lui de cârpe, mamica lui surogat, cum să îndrăznești să-ți abandonezi idolul, nu se poate așa ceva.
14. Cea mai mare frică a lui este să fie demascat, să se demonstreze că el e un laș, că e fals, că se ascunde, că în spatele măștii e un băiețel speriat care plânge și se ghemuiește de frică.
15. Ultimul și cel mai important este că undeva, acolo, în străfundul inimii lui negre, el știe că e o lepră, un nemernic, un om mic și de nimic, un nenorocit. O știe foarte bine. Și moare de nervi că acum o știi și tu.
Articol de Claudia Popescu publicat in grupul Semnele Abuzului Emotional
Psihologie
0 Comments

De ce atrag narcisisti si abuzatori în viața mea? Ce este defect la mine?

Am fost întrebat de mai multe ori „De ce atrag narcisisti si abuzatori în viața lor?”
Întrebarea corectă ar fi „De ce sunt atras de narcisiști și abuzatori?”
Sunt mai multe motive, dar principalul in peste 80% din situații este că în copilărie ai trăit lângă un narcisist sau abuzator, că ai fost supus la abuzuri specifice.
Iar subconștientul tău căutând să se adapteze la situația un care te simțeai neputincios a dobândit atitudinea de inferioritate fata de alții și victimă, asta devenind normalitatea ta (unii devin agresori).
În plus trăind într-un mediu de acest fel subconștientul tău își creează un șablon despre cum este un partener și o relație după modelul narcistului și a relației narcisist-victimă.
În relație cu narcisistii ajungi să te simți inferior, neputincios, ca nu ești suficient de bun, ca nu meriți sa fii iubit și că tu ești vinovat(ă) pentru comportamentul lui și că meriți să fii pedepsit(ă), să suferi. Acestea devin credințe în subconștientul tău
Așa că atunci când ajungi la vârsta de a îți căuta un partener, subconștientul tău va căuta și alege un partener care să corespundă acestui model și să îi confirme credințele.
Un crescut într-un mediu în care este iubire autentică nu suportă să stea prea mult lângă un narcisist sau abuzator, simte disconfort și repulsie.
Dacă vrei să „scapi” de acest „ghinion” de a atrage parteneri narcisiști și abuzatori vindecată-ți sufletul.
Ai nevoie de un proces terapeutic prin care să faci pace cu trecutul tău, să te ierți și iubești asa cum ești, să-ți descoperi adevărata valoare, să simti că meriti să fii iubit și să-ți rescrii șabloanele despre parteneri și relații.
Sper ca ți-am adus un pic de înțelegere.
Cătălin Dimofte
Academia de spiritualitate/Psihologie
0 Comments

Tu de ce te sacrifici? De ce se sacrifica copiii pentru parinti?

Am speriat pe mulți cu postările mele despre sacrificiu.
Am vazut oameni speriați ca postările mele „vor strica copiii” și aceștia nu vor „răsplăti” sacrificiul părinților pentru ei cu propriul sacrificiu pentru părinți.
Astfel de texte ating fricile ce stau ascunse sub masca iubirii.
Și fricile astea încep sa țipe, le este frica ca toate sacrificiile nu li se vor întoarce înapoi cu dobândă când le vor cere sa le fie returnate.
Sacrificiul este la fel ca banii dați cu camată. Cămătaru se pozează în postura omului care vrea să te ajute, dar el de fapt vrea să te îndatoreze pentru a obține mult mai mult de la tine. Cămătarul caută să te împrumute și când nu îi ceri. (Copii nu cer părinților să se sacrifice pentru ei).
Cresteti copiii sa fie fericiti, nu sa va faca fericiti!

Cresteti copiii sa fie fericiti, nu sa va faca fericiti!

  • Când îți iubești copilul cu adevărat, doar oferi fără să îi spui ca te-ai sacrificat, fără să îi reproșezi că tu te-ai sacrificat pentru el și el nu-ți este recunoscător.
  • Când îl iubești cu adevărat și îi dai o bucată valoroasă din tine nu percepi ca pe un sacrificiu, simți bucuria și fericirea ca acum copilul tău este mai bine.
  • Crezi, simți si spui ca te-ai sacrificat pentru copil, doar când iubirea pentru el este șchioapă sau este falsă, când tu te gândești doar la tine.
  • Când îți iubești cu adevărat copilul nu îi vei cere niciodată să se sacrifice pentru tine sau pentru altcineva.
  • Când îl iubesti cu adevărat și copilul tău se va simți iubit și cănd o să ai nevoie de ajutor, când o sa fii neputincios el va veni la tine să te ajute PENTRU CĂ TE IUBEȘTE și se va simți bine ca are grijă tine.
Când te-ai SACRIFICAT pentru el îl condiționezi, indatorezi și obligi să-ți întoarcă datoria.
Cum crezi cum se va simți el?
La fel ca clientul cămătarului care trebuie sa returneze o dobândă uriașă.
Se va simți dator, constrâns, înșelat, manipulat , mințit și toată iubirea lui față de tine se va transforma în frică, vinovăție, durere, frustrare, furie si apoi ură.
Așa ca te provoc sa meditezi si să-ti răspunzi sincer la întrebarea următoare:
Tu pentru ce îți crești copiii, de ce le oferi ce le oferi ? Pentru ca sa fie ei fericiți sau pentru ca SĂ TE FACĂ PE TINE FERICIT(Ă)!
Tu iți dorești ca al tău copil să-ți fie alături și să te ajute când ai nevoie pentru ca se simte dator, obligat, vinovat, rușinat sau pentru că te iubește?
Sper ca data asta am fost mai clar.

Articole colaboratori/Psihologie
0 Comments

Stima de sine, cel mai recent Bullshit atacat de stiinta

 

Ai auzit vreodata despre stima de sine? (stupid question)

 

Aparent este un trend in zilele noastre in care toti ne dorim sa ne crestem stima de sine (desi nu toti stim de ce sau cum) .

 

Cine este cel mai mare „mic” tiran al nostru? Noi insine. Vocea aia interioara care ne critica constant si pe care nu o putem face sa taca.

 

Asa ca ce ne-am gandit? Hai sa dam viata unei a doua voci care s-o contrazica pe prima. Brilliant!

Cumva, stima de sine a ajuns sa fie raspunsul tuturor problemelor noastre.

 

Adevarul este (zice Kristin Neff in cartea sa, Self-Compassion, pe care o voi cita in tot articolul) ca stima de sine a produs si ceva efecte negative pe ici -colo – cum ar fi o epidemie de narcisism:

 

„Aceasta dorinta de a dezvolta stima de sine cu orice pret a condus in timp la o crestere ingrijoratoare a laturei narcisice. Colegii mei au studiat scorurile a mai mult de 15.000 de studenti, in urma aplicarii Inventarului de Personalitate Narcisica, intre anii 1987 si 2006. Iar in acesti 20 de ani, scorurile au tot crescut, atingand cote incredibil de inalte, iar acum 65% dintre studenti obtin rezultate care indica o dezvoltare semnificativa a laturei NARCISE.

In plus, exista o mica problema in a crede ca stima de sine va gestiona cu succes vocea aia critica din capul nostru. Problema e ca nu functioneaza.”

 

🚩Stima de sine, apa de ploaie

 

In nebunia asta de a creste stima de sine, California a inceput o companie care costa 250.000$ pe an pentru a creste stima de sine a copiilor.

 

La ce se asteptau? Note mari, efect de bullying redus, scaderea ratei delicventei, a numarului de sarcini in randul fetelor minore si a abuzului de droguri.

 

Mda, nimic din toate astea nu s-a intamplat:

 

Rapoarte cu privire la initiativa Californiei de crestere a stimei de sine nu demonstreaza altceva decat un esec. Aproape niciun obiectiv nu a fost indeplinit.

 

Nu pot sa cred! Stima de sine crescuta nu a ajutat la nimic?

NU.

 

Pentru ca stima de sine nu este o cauza, ci … un efect. Un efect al unui comportament sanatos. Asa ca incercarea de a dezvolta stima de sine artificial, fara un fundament solid, e ca si cum ai trata o raceala rastindu-te la ea.

 

Urmarind literatura de specialitate, s-a concluzionat ca un nivel ridicat al stimei de sine nu schimba cu nimic performanta academica, profesionala, abilitatea de a fi un bun lider si nici nu previne copii de la a fuma, a bea, a lua droguri sau a face sex mai devreme decat ar fi sanatos. Ci mai degraba, stima de sine pare a fi o consecinta si nu o cauza a unui comportament sanatos.

 

Deci ce a fost mai intai, oul sau gaina? Cert este ca nu stima de sine.

 

Bun, si ce facem acum intr-o lume in care ordinea fireasca a fost data peste cap de niste nebuni care s-au gasit ei sa cerceteze.

 

Norocul nostru ca acesti nebuni nu s-au apucat numai sa demonteze perceptii, ci sa si ofere unele corecte. Asa ca au descoperit ce anume ne face sa ne simtit mult mai bine cu noi insine – dar nu este stima de sine.

 

🚩Incearca Auto-Compasiunea

 

Data viitoare cand nu te simti atat de cool si minunat în pielea ta nu te mai chinui sa te convingi ca defapt esti mult mai fabulos decat iti imaginezi. Mai degraba, accepta ca nu esti tot timpul cel mai bun din curtea scolii.

 

Auto-compasiunea are exact beneficiile pe care i le insuseam gresit stimei de sine. Si fara efecte adverse.

 

In concluzie, conform cercetarilor stiintifice, auto-compasiunea pare sa aiba aceleasi beneficii ca stima de sine la cote inalte, fara a avea alte efecte negative. Este adevarat ca auto-compasiunea si stima de sine tind sa mearga impreuna, insa dintr-o singura directie.

 

Daca ai compasiune fata de propria persoana, vei avea tendinta sa ai si stima de sine crescuta. Iar auto-compasiunea este asociata cu nivele scazute de anxietate si depresie si cu nivele crescute de fericire, optimism si emotii pozitive. Mai mult, auto-compasiunea ofera avantaje superioare stimei de sine atunci cand lucrurile iau o intorsatura proasta sau cand ego-ul este amenintat in orice fel.

 

Auto-compasiunea reduce anxietatea, stima de sine nu.

 

Nivelul de auto-compasiune prezice si cat de anxioasa este persoana. Stima de sine nu are legatura cu asta. Cu alte cuvinte, studentii care aveau compasiune fata de propriul eu au afirmat ca sunt mai mult putin anxiosi si mai ingrijorati decat ceilalti. In schimb, studentii cu stima de sine ridicata nu erau mai putin anxiosi decat cei cu stima de sine scazuta.

 

Atunci cand manifesti auto-compasiune te simti mai putin rusinat de esecurile tale. Stima de sine nu prea ajuta in astfel de situatii.

 

Un alt studiu solicita participantilor sa isi imagineze ca se afla in situatii potential rusinoase: a fi intr-o echipa de fotbal si a rata un sut decisiv, de exemplu, sau fiind pe scena ca actor de teatru si uitand replicile. Cum s-ar simti participantii daca s-ar intampla asa ceva?

 

Cei care aveau auto-compasiune erau mult mai putin afectati de eventiment in sens negativ si resimteau mai putin umilinta sau incompetenta si nici nu luau lucrurile foarte personal sau in serios. In schimb, reactionau spunand: „Toata lumea mai greseste uneori. Pe termen lung, nu conteaza cu adevarat.”

 

Insa, un nivel ridicat al stimei de sine nu facea deloc diferenta. Atat cei cu stima de sine crescuta, cat si cei cu stima de sine scazuta gandeau lucruri precum: „Sunt un ratat” sau „Mai bine mor”. Inca o data, stima de sine se dovedeste a fi inutila atunci cand suntem in fata unei situatii dificile.

 

Si culmea, daca vrei sa ai mai multa incredere in tine si sa te simti mai sigur pe tine, tot pe auto-compasiune contezi.

 

Auto-compasiunea este clar asociata cu un sentiment mai constant si mai puternic de incredere in sine, spre deosebire de stima de sine. In plus, am descoperit ca auto-compasiunea este mai putin influentabila sau cauzata de acceptarea asociala, un succes sau a se simti atractiv, asa cum se intampla in cazul stimei de sine. Atunci cand increderea in noi vine din interior si din credinta ca suntem persoane demne de respect – spre deosebire de a fi conditionati de atingerea unor idealuri – sentimentul de incredere in noi este mult mai greu de zdruncinat.

 

De fapt, o descoperire foarte interesanta a studiului a fost ca oamenii cu stima de sine ridicata se dovedeau a fi mult mai narcisici decat cei cu stima de sine scazuta. Iar la polul opus, auto-compasiunea nu se asociaza deloc cu narcisismul. (Motivul pentru care nu s-a intregistrat nici macar o corelatie negativa este ca nici oamenii care nu manifesta compasiune fata de sine nu au tendinte narcisice.)

 

Si pentru ca lista motivelor pentru care ar trebui sa uiti de stima de sine si sa te orientezi catre compasiunea fata de propriul eu, nu s-a terminat, well, aceasta pare sa te ajute si sa eviti procrastinarea. Si mai creste si nivelul de fericire si reduce stresul.

 

Deja ma simt ca intr-o reclama la de teleshoping: Dar asta nu e tot!… Auto-compasiunea ajuta si la imbunatatirea relatiilor amoroase. Iar stima de sine e codasa si la capitolul asta.

 

Rezultatele studiului nostru indica ca persoanele ce manifesta auto-compasiune se bucura de relatii fericite si implinitoare fata de cei care nu au compasiune fata de ei insisi.

 

Asta se datoreaza in mare parte faptului ca participantii cu auto-compasiune erau descrisi de partenerii lor ca fiind mult mai deschisi si necritici fata de ceilalti….Iar stima de sine, ar trebui sa se stie ca nu aducea foarte mult bine cuplurilor. Stima de sine nu este asociata nici cu fericirea unei relatii, nici cu cat de sanatoasa ar fi, iar persoanele cu stima de sine ridicata nu erau descrisi ca fiind mai deschisi, mai atenti sau mai afectuosi in relatie decat cei cu stima de sine scazuta

 

Si lista poate continua, dar cred ca ai inteles unde bat. In plus, nici macar nu e atat de complicat sa ai auto-compasiune, pe cat este sa te chinui cu stima de sine.

 

Cum?

 

Auto-compasiunea se poate dezvolta si practica intr-o variatate de feluri, insa hai sa vedem care e cea mai simpla (incredibil de simpla) metoda:

 

🚩Vorbeste cu tine. Vorbeste FRUMOS!

 

Stii vocea aia enervanta care vine si critica felul in care orice, ei bine, raspunde-i intorcand si celalalt obraz. Spune-ti ca este in regula si adopta o atitudine blândă, ca si cum ai sta de vorba cu cel mai bun prieten.

 

Cel mai eficient mod de a combate auto-critica este sa o intelegi, sa ii arati compasiune si sa o inlocuiesti cu un raspuns bland… Reformuleaza gandurile si observatiile facute de criticul tau interior intr-un mod bland, prietenos si pozitiv.

 

Cei care aveti copii, imaginati-va ca stati fata in fata cu ei si ii incurajati sa treaca peste orice ii intristeaza – Da, acum stii exact ce trebuie sa faci – pentru ca in fata copiilor acest lucru vine natural.

 

Acum simt cum unii dintre voi de revolta. „Pe bune, sa zic ca e ok cand am un esec? Pai ce fel de persoana puternica și ambițioasă și luptătoare sunt?”. Una mult mai puternica decat iti imaginezi daca poti face asta.

 

A vorbi cu tine insuti cu voce tare te poate face mai destept, iti poate imbunatari memoria, concentrarea si chiar performanta atletica.

 

Tot mai crezi ca a vorbi singur nu te ajuta? Imagineaza-ti ca auzi aceleasi cuvinte de la o persoana care te iubeste. Cercetarile au demonstrat ca asta aduce niste efecte spectaculoase.

 

Sa zicem ca o dai in bara cu dieta abia inceputa si mananci o punga intreaga de cookies. Imediat apare vocea care incepe sa te faca sa te simti vinovat si lipsit de valoare. Oare cum ar reactiona draga ta mamaie daca te-ar auzi? Probabil cu mai putina critica si mai mult cam asa:

 

„Draga mea, stiu ca ai mancat toata punga de bunatati pentru ca te simti foarte trista si credeai ca te va inveseli. Dar acum te simti si mai rau si ti-e greu sa-ti gasesti locul acolo in interior. As vrea sa fii fericita, asa ca de ce nu iesi un pic sa te plimbi ca sa te simti mai bine?”

 

Asa ca data viitoare cand te confrunti cu vocea aceea critica, adu-o in scena pe mamaia, sau pe cea mai blanda persoana din viata ta, si imagineaza-ti ce ti-ar spune ea.

 

Ideea e ca nu e niciunul mai bun decat altul. Nici tu decat mine, nici eu decat tine. Suntem noi imperfecti, egali si asta este perfect in regula. Asta ne face sa ne unim, sa ne intelegem, sa fim acolo unul pentru altul.

 

Dupa cum spunea psihoterapeutul (genial) Fritz Perls:

 

„Nu sunt in aceasta lume sa traiesc conform asteptarilor tale,

Iar tu nu esti in aceasta lume sa traiesti conform asteptarilor mele.

Tu esti tu si eu sunt eu.

Si daca din intamplare ne intersectam drumurile, este minunat.

Iar daca nu, este la fel de bine.”

 

 

 

Articol de psihoterapeut Roxana Zainea

Psihologie
0 Comments

Cat de ranit este sufletul meu?

Te-ai intrebat cat de tare este ranit sufletul (subconstientul) tau?

Eu da.

Am conceput un mic test psihologic din 11 intrebari prin care sa-ti poti evalua cat de ranit este sufletul tau in functie de tipul de evenimente traumatice prin care a trecut subconstientul tau in copilarie.

Acceseaza acest link si vei putea face testul

https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLScMO7bJE3ZY62MsZoo1cUhEXlbzuS-7abjAQY0BinoAZtG3tg/

Mi-ar face placere sa scrii intr-un comentariu scorul obtinut.

Cat de ranit este sufletul meu?
Psihologie
0 Comments

Cum stii ca copilul tau interior este ranit?

  • Te critici frecvent?
  • Te simti des vinovata?
  • Simti teama de a fi abandonata?
  • Iti este frica de singuratate?
  • Ai o lipsa de incredere in tine?
  • Nu te iubesti suficient?
  • Nu ai suficienta grija de tine?
  • Ai dependente ce iti controleaza viata (fumat, alcool, mancare, munca)?
  • Rusinea te impiedica sa faci ce iti doresti?
  • Iti este greu sa zici NU dorintelor celorlalti?
  • Periodic ai stari de anxietate?
  • Esti incapatanata chiar daca stii ca iti face rau?
  • Libidou scazut sau ai dificultati in a atinge orgasmul?
Cum stii ca este ranit copilul interior?
Copilul interior ranit.

Daca ai raspuns cu DA la cel putin 3 intrebari, cu siguranta copilul tau interior sufera si are mare nevoie de ajutor.

Daca inchizi ochii si te intorci in interiorul tau, probabil ii vei auzi plansul si ii vei simti durerea.

Ce zici, faci asta acum?

Ce auzi, ce simti?

Ce ai de gand sa faci?

Vii alaturi de mine si de alti oameni care vor SA SCAPE DE DURERE si sa faca ceva cu viata lor?

Te astept sa facem ceva practic, inscrie-te la seminarul practic „Reconectarea cu copilului interior”

#copilulinterior #workshop

Nu te mai duce la psiholog
Psihologie
0 Comments

Nu te mai duce la psiholog

,,Nu te mai duce la psiholog, tu nu vezi că te învață să fii egoistă?” – îi spune soțul soției care nu îi mai permite să o abuzeze sexual, să o desconsidere, să o trateze ca pe o sclavă a nevoilor și capriciilor lui.

,,Nu te mai duce la psiholog, te învață doar prostii” – îi spun părinții copilului care nu mai acceptă înjurăturile și bătăile tatălui alcoolic.

,,Nu te mai duce la psiholog, că îți spală mintea și tu ai o familie pentru care trebuie să te sacrifici” – îi spune soția întreținută soțului care nu mai tolerează să fie doar un obiect al cărui singur scop este să muncească pentru a satisface cererile nesfârșite ale femeii. Nu se mai lasă manipulat și șantajat emoțional și asta devine o mare problemă pentru ea.

,,Nu te mai duce la psiholog, ne era atât de bine înainte să te duci acolo” – îi spune partenerul de cuplu care observă că cel de lângă începe să își dezvolte o personalitate și să conștientizeze că scopul său în viață nu este acela de a face compromisuri și a trăi în funcție de egoismul celuilalt.

Da, în momentul în care decizi să mergi la un psiholog, viața ta se poate schimba radical. Înveți să te respecți, să te prețuiești, să te pui pe tine în centrul existenței tale, să ai încredere în tine și în puterea ta interioară, să îți trasezi limite și granițe clare de interacțiune cu cei din jur. Înveți cum să nu mai fii dependent, să nu mai cerșești iubire și nimic altceva. Pentru că te ai pe tine și pe baza iubirii tale de sine îți vei construi viața pe care o meriți.

text  de Ursula Sandner

Ce crezi , TU ești manipulat prin laude, aprecieri, lingușeli?
Psihologie
0 Comments

Ce crezi , TU ești manipulat prin laude, aprecieri, lingușeli?

 

Cu ceva ani in urmă când eram mai prost decât azi (tot prost sunt și azi), credeam că sunt imun la manipulare, având inteligenta, ceva cunoaștere și credința în Dumnezeu.

Dar la un moment mi-am dat seama cat de ușor sunt manipulat/păcălit, că am luat decizii în defavoarea mea cu toate că aveam semne că este greșit, că am acordat valoare mai mare unor oameni decât trebuia să le acord.

Am observat că le OFEREAM PUTERE ASUPRA MEA celor ce-mi gâdilau orgoliu (cam asta face o laudă).

Citisem că femeile sunt vulnerabile la aprecieri, laude și la cei ce le fac sa strălucească (sau le dau impresia) chiar și atunci când sesizează că este o minciună, dar eu ziceam despre mine că sunt un bărbat puternic ce-si poate controla emoțiile, chiar respingeam laudele, inclusiv când erau sincere.

Dar la un moment dat am inceput să-mi analizez viața încercând să fiu cat mai sincer cu mine, acceptând chiar și adevărurile dureroase și am observat cât de mult căutăm aprecierea celorlalți și cum făceam compromisuri in logica (disonanta cognitivă) atunci când se întâmpla ceva împotriva intereselor mele doar pentru a nu pierde aprecierile. Cum favorizam anumiți oameni care mă lingușeau (lingușeala este o forma de apreciere) in defavoarea celor onești, care chiar îmi doreau binele.

Acum vreo doi ani am citit un studiu făcut pe oamenii din conducerea marilor companii americane și a felului în care ofereau avansări și bonusuri subalternilor, partea interesanta era că acești oameni super inteligenți ( altfel nu ajungeau în acea poziție) erau vulnerabili la lingușeli îi avansau pe lingușitori cu toate că știau că sunt lingușitori și îi detestau.

Atunci mi-am dat seama că dacă acești oameni mult mai inteligenți și mai bine pregătiți decât mine sunt vulnerabili la laude și aprecieri, nu am de ce sa mă condamn, doar să fiu mai atent la felul în care reacționeaz.

Alte studii arata cum suntem dispuși să dăm un bacșiș mai mare chelnerului daca face o remarca care ne stimulează egoul (cam asta fac laudele și lingușelile), sau cum îi atribuim o frumusețe mai mare unei femei ce ne laudă felul în care arătam , sau o inteligenta mai mare daca ne apreciază inteligenta (daca nu era deșteaptă nu putea vedea cât suntem de inteligenți, doar o ignoranta putea sa ignore un „geniu” ca noi). Sau cum femeile oferă cu mai multă ușurință numărul de telefon (sau mai mult) unui bărbat ce-și arata aprecierea pentru gustul cu care se îmbracă, machiază, inteligenta, etc. Sau studenții care au atribuit o înălțime/inteligenta mai mare unui profesor care îi aprecia (au îmbrăcat un om de serviciu cu inteligenta mediocră și l-au prezentat că profesor). Vânzătorii de mașini ce foloseau tehnici de apreciere vindeau mai multe mașini decât cei onești (nu e vorba de o pereche de ciorapi ci de o mașină care costă munca pe câțiva ani).

Tu crezi că ești imun(ă) la apreciere sau lingușeala? Eu nu am găsit pe nimeni care să fie imun, diferența este după cât timp cedează și cât de sofisticate trebuie sa fie lingușelile.

De exemplu e aproape inutil sa îi spui unei femei topmodel recunoscuta pentru frumusețea ei că este frumoasă dar dacă îi spui că are un gust mai bun la haine decât concurenta ei, începe să-ți acorde atenție și e prinsa in mreje, sau poate daca îi spui ceva frumos despre inteligenta ei (exista stereotipuri prin care femeile frumoase nu sunt și inteligente).

Contează ce anume punctează lingusitorul, fiecare avem un punct slab (sunt mai multe) care ne face vulnerabili la laude, suntem vulnerabili în acele puncte în care nu suntem siguri pe noi, in care credem că nu suntem suficient de buni, frumoși , deștepți, etc.

Pe scurt, vulnerabilitatea noastră la laude și lingușeli vine din FRAGILITATEA STIMEI DE SINE, aceasta vulnerabilitate vine in special din experiențele trăite în copilărie în principal dar și din cele trăite că adult.

E cazul să-ți analizezi cu sinceritate maxima viața și observa cum reacționezi.

De EXEMPLU, te preocupa numărul de like-uri la o poza și cine a dat sau nu a dat like?

Daca te îmbraci cu o haina nouă și nu o remarca nimeni cu excepția unui coleg, incepi să-i dai mai multa valoare colegului?

Tot nu mă crezi? Daca ai avea de ales să-ți fie coleg un om ce te critică sau unul ce te apreciază (nu lingușitor) pe care l-ai prefera?

Presupun că nu l-ai alege pe cel ce te critică și te face sa te simți „prost” (sunt cazuri când se preferă, dar acolo e patologie)?

Pentru a primi apreciere suntem capabili să facem COMPROMISURI MARI fără să ne dăm seama uneori.

Din experiența din cabinet pot spune de fete ce și-au început viața sexuală mai devreme în condiții improprii sau s-au apucat de droguri, fumat, consum alcool doar pentru a se simți apreciate.

Bărbați ce și-au părăsit soțiile pentru femei mai prostuțe și mai urâte doar pentru că acestea le apreciau o anumita calitate spre deosebire de soția ce ii critica când greșeau.

Femei cu o moralitate puternica ce ajungeau să-și înșele soțul și să-și destrame familia ce era sfântă pentru ele pentru că un coleg de munca (sau un bărbat de pe Facebook) le făcea să se simtă speciale prin complimente, gesturi sau daruri.

manipulare prin laude si linguseli

Cum te protejezi de manipulare?

Oferă-ți VALOARE prin ceea ce ești tu că om, nu prin ceea ce spun alții, valoarea ta reală nu crește și nu scade in funcție de altii. Învață să te iubești și să te apreciezi singur (dar să nu dăm în narcisism). Fii onest cu tine însuți, nu te minți singur, nu crede ce spun alții pentru că ți-ar place sa fie așa.

CONCLUZIE 1

Apreciază-ti copiii și ajută-i să se simtă valoroși și să considere firesc că nu pot fi buni și pricepuți la toate, că valoarea noastră o dau faptele noastre și nu ceea ce spun sau nu alții, că esecul face parte din viața. Altfel vor acorda mai multa valoare sfaturilor unui străin ce vrea sa profite de ei (pedofili, proxeneti, dealerii de droguri, anturaj cu componente neetice )

CONCLUZIE 2


Apreciază-ti soțul/soția pentru tot ce face, chiar și pentru acele fapte ce par firești (dus gunoiul, cumpărat pâine, spălat vasele, că te mângâie ), daca nu o faci tu va pleca acolo unde va primi apreciere, oricât de mult ai iubi și oricât de multe ai făcut pentru el/ea.

PONT: Dacă-ți dorești că copilul/soțul/soția/coleg tau sa fac mai des o anumită acțiune, apreciază atunci când o face, e un stimul mai puternic decât pedeapsa sau recompensa.

De exemplu daca vrei că copilul să-și facă singur curat in camera, de fiecare dată când face spune-i ceva de genul ” E atât de frumos la tine in camera acum”.

Daca vrei că soțul să spele mai des vasele când o face îi poți spune „Ce sexy arăți cu buretele de spălat vase in mână”.

PS: Doar proștii se cred invincibili!

PS2: Subiectul este amplu, as mai avea mult de scris dar cred că majoritatea nu au ajuns să citească și acest ultim rând.

Cu drag Catalin Dimofte

𝐈𝐌𝐏𝐎𝐑𝐓𝐀𝐍𝐓! 𝐀𝐟𝐥𝐚 𝐚𝐜𝐮𝐦 𝐜𝐮𝐦 𝐩𝐨𝐭𝐢 𝐚𝐦𝐩𝐥𝐢𝐟𝐢𝐜𝐚 𝐬𝐚𝐮 𝐝𝐢𝐦𝐢𝐧𝐮𝐚 𝐞𝐟𝐞𝐜𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐂𝐎𝐕𝐈𝐃 𝟏𝟗 🚑
Psihologie
0 Comments

𝐈𝐌𝐏𝐎𝐑𝐓𝐀𝐍𝐓! 𝐀𝐟𝐥𝐚 𝐚𝐜𝐮𝐦 𝐜𝐮𝐦 𝐩𝐨𝐭𝐢 𝐚𝐦𝐩𝐥𝐢𝐟𝐢𝐜𝐚 𝐬𝐚𝐮 𝐝𝐢𝐦𝐢𝐧𝐮𝐚 𝐞𝐟𝐞𝐜𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐂𝐎𝐕𝐈𝐃 𝟏𝟗 🚑

Modalitatea în care este prezentat diagnosticul de Covid 19 poate agrava simptomele infectarii cu acest virus.

„𝑫𝒓. 𝑭𝒓𝒂𝒏𝒄𝒆𝒔𝒄𝒐 𝑶𝒍𝒊𝒗𝒊𝒆𝒓𝒐 𝒂 𝒆𝒙𝒑𝒍𝒊𝒄𝒂𝒕 𝒄𝒂 𝒊𝒏 𝒎𝒐𝒎𝒆𝒏𝒕𝒖𝒍 𝒊𝒏 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒂𝒔𝒕𝒂𝒛𝒊 𝒑𝒓𝒊𝒎𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒖𝒏 𝒅𝒊𝒂𝒈𝒏𝒐𝒔𝒕𝒊𝒄 𝒅𝒆 𝑪𝒐𝒗𝒊𝒅 19, 𝒊𝒎𝒆𝒅𝒊𝒂𝒕 𝒔𝒆 𝒔𝒕𝒂𝒃𝒊𝒍𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒐 𝒔𝒆𝒓𝒊𝒆 𝒊𝒏𝒕𝒓𝒆𝒂𝒈𝒂 𝒅𝒆 𝒎𝒆𝒄𝒂𝒏𝒊𝒔𝒎𝒆 𝒍𝒆𝒈𝒂𝒕𝒆 𝒅𝒆 𝒄𝒐𝒏𝒇𝒍𝒊𝒄𝒕𝒆𝒍𝒆 𝒑𝒔𝒊𝒉𝒐𝒍𝒐𝒈𝒊𝒄𝒆 𝒑𝒆𝒓𝒔𝒐𝒏𝒂𝒍𝒆, 𝒊𝒂𝒓 𝒄𝒆𝒍 𝒎𝒂𝒊 𝒈𝒓𝒂𝒗 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒄𝒆𝒍 𝒑𝒓𝒊𝒗𝒊𝒏𝒅 𝒎𝒐𝒂𝒓𝒕𝒆𝒂, 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒔𝒖𝒓𝒗𝒊𝒏𝒆 𝒅𝒆 𝒍𝒂 𝒖𝒏 𝒐𝒓𝒈𝒂𝒏 𝒗𝒊𝒕𝒂𝒍 𝒑𝒓𝒆𝒄𝒖𝒎 𝒑𝒍𝒂𝒎𝒂𝒏𝒖𝒍.

<<𝑨𝒖 𝒂𝒋𝒖𝒏𝒔 𝒍𝒂 𝒎𝒊𝒏𝒆 𝒊𝒏𝒇𝒐𝒓𝒎𝒂𝒕𝒊𝒊 𝒅𝒆 𝒍𝒂 𝒅𝒆𝒑𝒂𝒓𝒕𝒂𝒎𝒆𝒏𝒕𝒆𝒍𝒆 𝒅𝒊𝒏 𝑩𝒆𝒓𝒈𝒂𝒎𝒐, 𝑩𝒓𝒆𝒔𝒄𝒊𝒂, 𝒄𝒖 𝒑𝒆𝒓𝒔𝒐𝒂𝒏𝒆 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒐𝒅𝒂𝒕𝒂 𝒂𝒋𝒖𝒏𝒔𝒆 𝒍𝒂 𝒔𝒑𝒊𝒕𝒂𝒍 𝒄𝒖 𝒔𝒊𝒎𝒑𝒕𝒐𝒎𝒆 𝒅𝒆 𝒈𝒓𝒊𝒑𝒂 𝒊𝒎𝒆𝒅𝒊𝒂𝒕 𝒅𝒖𝒑𝒂 𝒄𝒆 𝒍𝒆-𝒂 𝒇𝒐𝒔𝒕 𝒑𝒖𝒔 𝒅𝒊𝒂𝒈𝒏𝒐𝒔𝒕𝒊𝒄𝒖𝒍 𝒅𝒆 𝑪𝒐𝒗𝒊𝒅-19 𝒑𝒐𝒛𝒊𝒕𝒊𝒗, 𝒄𝒂𝒛𝒖𝒍 𝒄𝒍𝒊𝒏𝒊𝒄 𝒔-𝒂 𝒂𝒈𝒓𝒂𝒗𝒂𝒕 𝒊𝒏𝒕𝒓-𝒖𝒏 𝒕𝒊𝒎𝒑 𝒇𝒐𝒂𝒓𝒕𝒆 𝒔𝒄𝒖𝒓𝒕 𝒔𝒊 𝒂 𝒅𝒆𝒗𝒆𝒏𝒊𝒕, 𝒊𝒏 𝒅𝒆𝒄𝒖𝒓𝒔 𝒅𝒆 12-24 𝒅𝒆 𝒐𝒓𝒆, 𝒑𝒏𝒆𝒖𝒎𝒐𝒏𝒊𝒆 𝒊𝒏𝒕𝒆𝒓𝒔𝒕𝒊𝒕𝒊𝒂𝒍𝒂. 𝑫𝒆𝒔𝒊 𝒏𝒖 𝒆𝒙𝒊𝒔𝒕𝒂 𝒊𝒏𝒂𝒊𝒏𝒕𝒆 >> 𝑫𝒓. 𝑭𝒓𝒂𝒏𝒄𝒆𝒔𝒄𝒐 𝑶𝒍𝒊𝒗𝒊𝒆𝒓𝒐.”

Mare parte din simptomele Covid 19 coincid ci cele ce le resimte un om care trăiește constient sau inconștient frica de moarte (de multe ori avem frici in noi de care nu suntem conștienți).

Nu ma crezi?

Întreabă pe cineva care a avut atacuri de panică si o sa-mi dai dreptate. Toate atacurile de panică pornesc din frica de moarte. Principalele simptome ale atacului de panica sunt senzatia lipsei de aer (nu poate respira profund, ceva il stranguleaza sau apasă pe piept, etc.) și disfuncții ale inimii (aritmie, puls accelerat sau redus, creștere sau scădere a tensiunii, etc.).

𝐃𝐞 𝐜𝐞 𝐥𝐚 𝐩𝐥𝐚𝐦𝐚𝐧𝐢?

Pentru că fără apă, mâncare putem trăi cateva zile, lipsa acestora nu înseamnă o moarte iminentă, in schimb lipsa de aer pentru cateva minute duce la moarte imediată.

Principala misiune a subconștientului este supraviețuirea, dar atunci când este frică mecanismele inteligente subt puse pe pauza si intra in actiune cele mai primitive si cu nivele de inteligenta si adaptabilitate mai reduse.

Cand nu cunoaște bine situația acționează pe baza un automatism dobândite în alte situații în care a trăit frică de moarte dar care nu prea se potrivesc contextului actual (un animal care te amenință, un părinte care te agresează). Astfel in loc sa intre in procesul de vindecare a plamanilor au loc tot felul de procese ce îi afectează si mai tare, de exemplu creșterea ritmului sau amplitudinea respirației, sau multiplica in mod exagerat celulele pulmonare sau secretă in fluid la nivelul plamanilor, etc.

Se stie ca atunci cand percepe un pericol de moarte mecanismele de vindecare si regenerare sunt puse pe pauza sau li se reduce ritmul, li se aloca mai puține resurse. Majoritatea resurselor fiind alocate mecanismelor de tipul luptă sau fugi.

Din aceste motive traumele emoționale nevindecate, in special cele in urma abuzurilor si in care au fost trăite frici intense reduc eficienta sistemului imunitar.

𝐂𝐮𝐦 𝐬𝐞 𝐝𝐚 𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞𝐚 𝐜𝐚 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐛𝐨𝐥𝐧𝐚𝐯 𝐝𝐞 𝐂𝐨𝐯𝐢𝐝 𝟏𝟗 𝐚𝐬𝐭𝐟𝐞𝐥 î𝐧𝐜𝐚𝐭 𝐬𝐚 𝐜𝐫𝐞𝐚𝐬𝐜𝐚 𝐬𝐚𝐧𝐬𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐯𝐢𝐧𝐝𝐞𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐢 𝐬𝐮𝐩𝐫𝐚𝐯𝐢𝐞𝐭𝐮𝐢𝐫𝐞?

Ai auzit de Nocebo si Placebo? Sunt fenomene psihologice foarte bine cunoscute in medicină si de care se tine cont atunci cand se avizeaza un medicament.

Cand in prezentarea diagnosticului punem accent pe aspectele negative ale bolii activam mecanismele nocebo si se amplifică simptomele si agravează starea de sănătate.

Cand in prezentarea diagnosticului punem accentul pe partea pozitivă, etapele vindecării si viata de după vindecare se activează mecanismele placebo si se reduc simptomele, organismul intra in faza de vindecare, creste eficienta medicamentelor si tratamentelor si starea de sănătate se îmbunătățește.

Am tinut în trecut cateva seminarii practice despre cum se poate amplifica efectul placebo si amplifică eficienta medicamentelor si a tratamentelor.

𝑴𝒂 𝒐𝒇𝒆𝒓 𝒔𝒂 𝒔𝒖𝒔𝒕𝒊𝒏 𝑮𝑹𝑨𝑻𝑼𝑰𝑻 𝒂𝒔𝒕𝒇𝒆𝒍 𝒅𝒆 𝒔𝒆𝒎𝒊𝒏𝒂𝒓𝒊𝒊 𝒄𝒖 𝒑𝒆𝒓𝒔𝒐𝒏𝒂𝒍𝒖𝒍 𝒎𝒆𝒅𝒊𝒄𝒂𝒍.
𝑨𝒔𝒕𝒆𝒑𝒕 𝒔𝒂 𝒇𝒊𝒖 𝒄𝒐𝒏𝒕𝒂𝒄𝒕𝒂𝒕 𝒅𝒆 𝒇𝒂𝒄𝒕𝒐𝒓𝒊𝒊 𝒅𝒆 𝒅𝒆𝒄𝒊𝒛𝒊𝒆 𝒄𝒆 𝒑𝒐𝒕 𝒇𝒂𝒄𝒊𝒍𝒊𝒕𝒂 𝒊𝒏𝒔𝒕𝒓𝒖𝒊𝒓𝒆𝒂 𝒂𝒄𝒆𝒔𝒕𝒐𝒓𝒂.

👨‍⚕️SHARE pentru a ajunge la cat mai multe cadre medicale!

Cu drag,
Cătălin Dimofte

Cand iese la joaca copilul interior?
Articole colaboratori/Psihologie
0 Comments

Cand iese la joaca copilul interior?

Fiecare dintre noi, adultii de azi, avem un copil interior care isi face aparitia cand nici macar nu ne gandim. Copilul interior este acea parte a noastra care este dornica de joaca, de alint, este plin de imaginatie, cauta sa traiasca lipsit de griji ori responsabilitati.

Acest copil nu poate fi eliminat si nici nu ar fi natural sa facem acest lucru. Ar insemna ca nu mai stim sa ne jucam, sa ne bucuram de lucrurile mici, sa glumim sau sa ne “punem la mintea” copiilor nostri.

Copilul interior insa, isi poate face aparitia in situatii cand avem nevoie sa fim, de fapt, adulti: avem sa ne asumam responsabilitati, sa luam decizii, sa gandim realist despre noi, sa ne evaluam, sa ne privim cu ratiune pe noi insine ori cand avem de ales cu privire la felul in care ne raportam la viata, la experientele traite, la contexte in care singuri am intrat.

Fii constient de momentele in care este nevoie sa apelezi la adultul din tine: in familie, la job, la o masa de afaceri, in situatii in care este necesar sa iei decizii si sa ti le asumi,etc.
Diferentiaza aceste situatii de momentele cand iti poti permite sa te porti ca un copil: poate ca te afli in concediu, esti in parc cu bicicleta, intr-un parc de distractii, practici un hobby, etc.

A fi adult tot timpul este extenuant si imposibil. Nimeni nu poate fi exclusiv adult ori sa aiba exclusiv comportament de adult.

Suntem cu totii niste copii in corpurile noastre de adult. Ceea ce, insa, va face diferenta in ceea ce priveste calitatea vietii tale, este alegerea corecta a momentelor cand poti sa fii un copil lipsit de griji sau un adult care are toate resursele sa decida si sa traiasca liber si asumat.

Permite copilului interior sa apara atunci cand contextul este unul potrivit pentru activitati de recreere sau relaxare si amana-i aparitia atunci cand te afli in situatii specifice unui adult!

Articol scris de Psiholog Simona Constantinescu

Simona Constantinescu - Psiholog Bucuresti

De ce sa merg la un psiholog?
Psihologie
0 Comments

De ce sa merg la un psiholog?

De ce nu o carte, un workshop, un prieten, un website?

Cu alte cuvinte: bineinteles ca prietenul tau care este depresiv nu face nimic pentru a iesi din depresie; dar, de ce nu face?

De ce nu ai putea sa-i spui tu ce sa faca ca sa nu mai fie depresiv sau sa-i dai o carte despre depresie si cum poate sa invinga depresia si sa rezolvi problema in acest mod?

Bineinteles ca un barbat timid este un barbat care a crescut cu parinti intoleranti sau fara sprijinul parintilor; fiecare dintre cei care cunosc familia intelege acest lucru si considera ca barbatul nu are motive sa fie timid ,sa fie speriat. Daca ei pot vedea asta, de ce el nu poate observa acest lucru si sa se bucure cu adevarat de viata sa ?

Raspunsul simplu este ca acest lucru este prea dureros. Prietenul tau depresiv este blocat in depresia sa pentru ca, indiferent daca crezi sau nu, ii este mai usor sa se simta depresiv decat sa faca fata la ceea ce il doare cu adevarat. De aceea depresia, care pare irationala pentru ceilalti, pentru el este un prieten util la un nivel subnconstient – pentru ca il protejeaza de un pericol imaginar sau ii distrage atentia de la ceva dureros.

Acelasi lucru este valabil si pentru o femeie care sufera din cauza agresivitatii partenerului; aceasta agresivitate pare mai simpla pentru ea la un nivel subnconstient- decat sa vada cat de nesatisfacuta este de ea si de viata pe care o are.

psihoterapie si psiholog

Chiar si timizii prefera sa ramana timizi decat sa faca fata furiei, disperarii si fricii pe care le-o provoaca viziunea sa asupra lui insusi sau asupra vietii.

Important: aceste obisnuinte, sentimente, perceptii si comportamente irationale nu sunt alese sau stabilite la un nivel constient. Este clar ca nici unul dintre noi nu s-ar angaja in mod constient

Intr-un comportament sau un scop atat de prostesc. Dar aceste obiceiuri se dezvolta in afara sferei noastre constiente si de aceea nu putem ajunge la ele.

Pentru asta avem nevoie de psihoterapie, pentru a aduce in sfera noastra constienta ceea ce se intampla cu noi in subconstient.

Daca problemele cu care ne confruntam ar fi fost la nivel CONSTIENT le-am fi putut rezolva deja, dar radacinile lor sunt la nivel SUBCONSTIENT, si daca vrem sa le rezolvam trebuie sa actionam direct la cauza.

Subconstientul este cheia pentru a intelege!

De de psihoterapie ?

Altfel, nu merge. invatand la un nivel intelectual este rareori suficient.
Din pacate, acest gen de a invata este dificil, de aceea psihoterapia dureaza mai mult decat cateva sedinte. Si asta pentru ca este mai usor sa ramanem blocati in problemele noastre decat sa facem o schimbare.

De ce hipnoza terapeutica?

Hipnoza ofera una dintre cele mai rapide cai de accesare a subconstientului, cu ajutorul hipnozei putem descoperi cauza si produce schimbarea direct la nivel subconstient cu un efort minim. Ajungand mai usor la cauza sunt mai multe sanse sa rezolvi problema rapid din mai putine sedinte decat in psihoterapia clasica.

Cum ne influenteaza relatiile cu familia personalitatea?
Fără categorie/Psihologie/Spiritualitate
0 Comments

Cum ne influenteaza relatiile cu familia personalitatea?

Poate v-ati intrebat uneori „De ce m-am nascut in aceasta familie si nu in alta?” sau „Care este scopul experientelor de viata prin care am trecut pana acum?” Un principiu sustine ca „nimic nu e Intamplator pe aceasta lume”.

Pornind de la aceasta afirmatie, putem deduce faptul ca nici nasterea si cresterea intr-o anumita familie nu este absolut intamplatoare. Fiecare dintre noi vine pe aceasta lume pentru a invata anumite lectii, chiar din primele clipe de viata. Ne formam si evoluam ca personalitati in principal in cadrul familiei de origine. Prin preluarea sau respingerea modelelor materne si paterne, ne cream propriul fel de a fi sau de a exista in societate.

Ca si copii, ne nastem, crestem si ne maturizam in sanul familiilor noastre.

Prezenta parintilor impreuna este foarte importanta in ochii celor mici, deoarece pentru ca lumea acestora sa fie intreaga este necesara mentinerea unitatii cuplului parintilor. Orice modificare concretizata prin separare, neintelegeri sau probleme poate genera in copil sentimente de culpabilitate, suferinta si frustrare. Traind intr-o simbioza foarte puternica cu parintii, copilul se simte si se crede raspunzator pentru tot ce se intampla in relatia lor de cuplu.

Atunci cand, din varii motive, parintii naturali nu sunt prezenti in viata copilului, in mod natural acesta va fi predispus sa-si gaseasca spontan un tata sau o mama de substitut. Doar asa copilul va reusi sa se adapteze adecvat la mediul inconjurator. O bunica sau un bunic dragastos poate compensa lipsa sau chiar indiferenta unor parinti insensibili si mult prea preocupati de viata profesionala in detrimentul celei familiale sau poate prelua ca model orice alt barbat sau femeie cu care interactioneaza frecvent.

Vital pentru copil este sa existe cineva in preajma sa. Lipsa de repere este drama celor mai multi copii contemporani ai caror parinti alearga de dimineata pana seara pentru a le asigura confortul material mult visat.

Oare de catre cine? Va invit sa raspundeti cu onestitate la aceasta intrebare. Insa, acesti copii au nevoie, in primul rand, de a petrece ceva timp de calitate impreuna cu parintii lor, in care sa-si impartaseasca reciproc afectiune, tandrete, energie si suport. Astfel, la maturitate, copilul are toate sansele sa devina un adult armonios dezvoltat, ca femeie sau barbat.

Tatal sau orice model patern de subtitutie important din viata fiecarei persoane in parte joaca un rol semnificativ in dobandirea capacitatii de a accesa resursele noastre interioare si de a invata sa ne atingem obiectivele prin forte proprii. Figura autoritara, tatal ne indruma spre actiune, afirmare, responsabilitate, decizie, creativitate si perseverenta in atingerea scopurilor propuse.

Daca in copilarie am intampinat dificultati de relationare cu tatal nostru sau persoana care l-a inlocuit pe acesta atunci este probabil ca la maturitate sa avem probleme de comunicare cu figurile autoritare care apar in viata noastra. Totodata, este posibil sa ne conturam o identitate psihosexuala distorsionata, masculina sau feminina, adecvata apartenentei noastre de gen. Unele femei pot deveni mai barbatoase iar unii barbati mai efeminizati.

vindecare relatiei mama tata parinti copil

Toate experientele din familie, tot ce vedem, auzim sau simtim in relatiile cu mama si cu tatal ne modeleaza modul nostru de a gandi, simti, comporta si reactiona in diferitele situatii de viata. Daca un parinte este autoritar putem invata fie sa fim autoritari fie supusi (la fel ca parintele sau opusul sau)

Este necesar sa precizez faptul ca fiecare om contine atat latura feminina cat si latura masculina. In mod normal, la femei predomina latura feminina iar la barbati cea masculina. Atunci cand relatiile cu parintii sunt tumultoase, formarea identitatii psihosexuale normale poate fi periclitata. Asa se explica anumite anomalii comportamentale sexuale si nu numai, care starnesc atatea controverse in societate. Influenta parentala negativa este recunoscuta in rigiditatea opiniilor, atitudinea dura, rece, de neclintit, insensibila si incapatanata. Spectrul afectiv al sentimentelor este blocat, persoana fiind paralizata emotional si incapabila de a-si manifesta sentimentele.

Rolul mamei sau al oricarei persoane de substitutie a acesteia este de a ne invata sa oferim afectiune, tandrete, preocupare, grija, suport si alinare celor din jurul nostru. Accentul se pune pe dezvoltarea altruismului, sensibilitatii, blandetii, protectivitatii, spiritului de sacrificiu si a rabdarii. Conflictele sau comunicarea dificila cu figura materna pot conduce la insatisfactii In relatiile intime si la autocritica exagerata dublata de inflexibilitate si rigiditate cu propria persoana si cu ceilalti.

Este vorba despre ceea ce se cheama „inima de gheata”. Aceasta raceala sau neglijare a vietii afective are repercusiuni majore asupra existentei sub toate fatetele sale, personala, familiala, profesionala si spirituala.

Prin Terapia de vindecare a relatiilor cu parintii lucram pe aceste aspecte, vindecam ranile provocate in aceste relatii, ne eliberam de paternurile de gandire si limitarile construite in copilarie si putem trai mai liberi. Din acest motiv majoritatea clientilor nostri dupa ce experimenteaza Terapia de vindecare a relatiilor observa cum li se schimba radical anumite aspecte ale vietii, inclusiv comportamentul parintilor si a celor din jur.

Articol inspirat de un text scris Ioana-Corina Marcu Consilier psihologic