𝗜𝗺𝗶 𝗽𝗹𝗮𝗰𝗲 𝘀𝗮 𝗳𝗮𝗰 𝗳𝗲𝗺𝗲𝗶𝗹𝗲 𝘀𝗮 𝗽𝗹𝗮𝗻𝗴𝗮!
Mirela Allegria, Sandor Kasza şi alţi 126
Category Archive | 15 Articles
Mirela Allegria, Sandor Kasza şi alţi 126
Cum pot scapa de nod in gat? Cel mai bun tratament pentru nodul in gat! Am avut un nod in gat si parca ma sufoca si nu mai pot vorbi.
Ai auzit vreodata despre stima de sine? (stupid question)
Aparent este un trend in zilele noastre in care toti ne dorim sa ne crestem stima de sine (desi nu toti stim de ce sau cum) .
Cine este cel mai mare „mic” tiran al nostru? Noi insine. Vocea aia interioara care ne critica constant si pe care nu o putem face sa taca.
Asa ca ce ne-am gandit? Hai sa dam viata unei a doua voci care s-o contrazica pe prima. Brilliant!
Cumva, stima de sine a ajuns sa fie raspunsul tuturor problemelor noastre.
Adevarul este (zice Kristin Neff in cartea sa, Self-Compassion, pe care o voi cita in tot articolul) ca stima de sine a produs si ceva efecte negative pe ici -colo – cum ar fi o epidemie de narcisism:
„Aceasta dorinta de a dezvolta stima de sine cu orice pret a condus in timp la o crestere ingrijoratoare a laturei narcisice. Colegii mei au studiat scorurile a mai mult de 15.000 de studenti, in urma aplicarii Inventarului de Personalitate Narcisica, intre anii 1987 si 2006. Iar in acesti 20 de ani, scorurile au tot crescut, atingand cote incredibil de inalte, iar acum 65% dintre studenti obtin rezultate care indica o dezvoltare semnificativa a laturei NARCISE.
In plus, exista o mica problema in a crede ca stima de sine va gestiona cu succes vocea aia critica din capul nostru. Problema e ca nu functioneaza.”
🚩Stima de sine, apa de ploaie
In nebunia asta de a creste stima de sine, California a inceput o companie care costa 250.000$ pe an pentru a creste stima de sine a copiilor.
La ce se asteptau? Note mari, efect de bullying redus, scaderea ratei delicventei, a numarului de sarcini in randul fetelor minore si a abuzului de droguri.
Mda, nimic din toate astea nu s-a intamplat:
Rapoarte cu privire la initiativa Californiei de crestere a stimei de sine nu demonstreaza altceva decat un esec. Aproape niciun obiectiv nu a fost indeplinit.
Nu pot sa cred! Stima de sine crescuta nu a ajutat la nimic?
NU.
Pentru ca stima de sine nu este o cauza, ci … un efect. Un efect al unui comportament sanatos. Asa ca incercarea de a dezvolta stima de sine artificial, fara un fundament solid, e ca si cum ai trata o raceala rastindu-te la ea.
Urmarind literatura de specialitate, s-a concluzionat ca un nivel ridicat al stimei de sine nu schimba cu nimic performanta academica, profesionala, abilitatea de a fi un bun lider si nici nu previne copii de la a fuma, a bea, a lua droguri sau a face sex mai devreme decat ar fi sanatos. Ci mai degraba, stima de sine pare a fi o consecinta si nu o cauza a unui comportament sanatos.
Deci ce a fost mai intai, oul sau gaina? Cert este ca nu stima de sine.
Bun, si ce facem acum intr-o lume in care ordinea fireasca a fost data peste cap de niste nebuni care s-au gasit ei sa cerceteze.
Norocul nostru ca acesti nebuni nu s-au apucat numai sa demonteze perceptii, ci sa si ofere unele corecte. Asa ca au descoperit ce anume ne face sa ne simtit mult mai bine cu noi insine – dar nu este stima de sine.
🚩Incearca Auto-Compasiunea
Data viitoare cand nu te simti atat de cool si minunat în pielea ta nu te mai chinui sa te convingi ca defapt esti mult mai fabulos decat iti imaginezi. Mai degraba, accepta ca nu esti tot timpul cel mai bun din curtea scolii.
Auto-compasiunea are exact beneficiile pe care i le insuseam gresit stimei de sine. Si fara efecte adverse.
In concluzie, conform cercetarilor stiintifice, auto-compasiunea pare sa aiba aceleasi beneficii ca stima de sine la cote inalte, fara a avea alte efecte negative. Este adevarat ca auto-compasiunea si stima de sine tind sa mearga impreuna, insa dintr-o singura directie.
Daca ai compasiune fata de propria persoana, vei avea tendinta sa ai si stima de sine crescuta. Iar auto-compasiunea este asociata cu nivele scazute de anxietate si depresie si cu nivele crescute de fericire, optimism si emotii pozitive. Mai mult, auto-compasiunea ofera avantaje superioare stimei de sine atunci cand lucrurile iau o intorsatura proasta sau cand ego-ul este amenintat in orice fel.
Auto-compasiunea reduce anxietatea, stima de sine nu.
Nivelul de auto-compasiune prezice si cat de anxioasa este persoana. Stima de sine nu are legatura cu asta. Cu alte cuvinte, studentii care aveau compasiune fata de propriul eu au afirmat ca sunt mai mult putin anxiosi si mai ingrijorati decat ceilalti. In schimb, studentii cu stima de sine ridicata nu erau mai putin anxiosi decat cei cu stima de sine scazuta.
Atunci cand manifesti auto-compasiune te simti mai putin rusinat de esecurile tale. Stima de sine nu prea ajuta in astfel de situatii.
Un alt studiu solicita participantilor sa isi imagineze ca se afla in situatii potential rusinoase: a fi intr-o echipa de fotbal si a rata un sut decisiv, de exemplu, sau fiind pe scena ca actor de teatru si uitand replicile. Cum s-ar simti participantii daca s-ar intampla asa ceva?
Cei care aveau auto-compasiune erau mult mai putin afectati de eventiment in sens negativ si resimteau mai putin umilinta sau incompetenta si nici nu luau lucrurile foarte personal sau in serios. In schimb, reactionau spunand: „Toata lumea mai greseste uneori. Pe termen lung, nu conteaza cu adevarat.”
Insa, un nivel ridicat al stimei de sine nu facea deloc diferenta. Atat cei cu stima de sine crescuta, cat si cei cu stima de sine scazuta gandeau lucruri precum: „Sunt un ratat” sau „Mai bine mor”. Inca o data, stima de sine se dovedeste a fi inutila atunci cand suntem in fata unei situatii dificile.
Si culmea, daca vrei sa ai mai multa incredere in tine si sa te simti mai sigur pe tine, tot pe auto-compasiune contezi.
Auto-compasiunea este clar asociata cu un sentiment mai constant si mai puternic de incredere in sine, spre deosebire de stima de sine. In plus, am descoperit ca auto-compasiunea este mai putin influentabila sau cauzata de acceptarea asociala, un succes sau a se simti atractiv, asa cum se intampla in cazul stimei de sine. Atunci cand increderea in noi vine din interior si din credinta ca suntem persoane demne de respect – spre deosebire de a fi conditionati de atingerea unor idealuri – sentimentul de incredere in noi este mult mai greu de zdruncinat.
De fapt, o descoperire foarte interesanta a studiului a fost ca oamenii cu stima de sine ridicata se dovedeau a fi mult mai narcisici decat cei cu stima de sine scazuta. Iar la polul opus, auto-compasiunea nu se asociaza deloc cu narcisismul. (Motivul pentru care nu s-a intregistrat nici macar o corelatie negativa este ca nici oamenii care nu manifesta compasiune fata de sine nu au tendinte narcisice.)
Si pentru ca lista motivelor pentru care ar trebui sa uiti de stima de sine si sa te orientezi catre compasiunea fata de propriul eu, nu s-a terminat, well, aceasta pare sa te ajute si sa eviti procrastinarea. Si mai creste si nivelul de fericire si reduce stresul.
Deja ma simt ca intr-o reclama la de teleshoping: Dar asta nu e tot!… Auto-compasiunea ajuta si la imbunatatirea relatiilor amoroase. Iar stima de sine e codasa si la capitolul asta.
Rezultatele studiului nostru indica ca persoanele ce manifesta auto-compasiune se bucura de relatii fericite si implinitoare fata de cei care nu au compasiune fata de ei insisi.
Asta se datoreaza in mare parte faptului ca participantii cu auto-compasiune erau descrisi de partenerii lor ca fiind mult mai deschisi si necritici fata de ceilalti….Iar stima de sine, ar trebui sa se stie ca nu aducea foarte mult bine cuplurilor. Stima de sine nu este asociata nici cu fericirea unei relatii, nici cu cat de sanatoasa ar fi, iar persoanele cu stima de sine ridicata nu erau descrisi ca fiind mai deschisi, mai atenti sau mai afectuosi in relatie decat cei cu stima de sine scazuta
Si lista poate continua, dar cred ca ai inteles unde bat. In plus, nici macar nu e atat de complicat sa ai auto-compasiune, pe cat este sa te chinui cu stima de sine.
Cum?
Auto-compasiunea se poate dezvolta si practica intr-o variatate de feluri, insa hai sa vedem care e cea mai simpla (incredibil de simpla) metoda:
🚩Vorbeste cu tine. Vorbeste FRUMOS!
Stii vocea aia enervanta care vine si critica felul in care orice, ei bine, raspunde-i intorcand si celalalt obraz. Spune-ti ca este in regula si adopta o atitudine blândă, ca si cum ai sta de vorba cu cel mai bun prieten.
Cel mai eficient mod de a combate auto-critica este sa o intelegi, sa ii arati compasiune si sa o inlocuiesti cu un raspuns bland… Reformuleaza gandurile si observatiile facute de criticul tau interior intr-un mod bland, prietenos si pozitiv.
Cei care aveti copii, imaginati-va ca stati fata in fata cu ei si ii incurajati sa treaca peste orice ii intristeaza – Da, acum stii exact ce trebuie sa faci – pentru ca in fata copiilor acest lucru vine natural.
Acum simt cum unii dintre voi de revolta. „Pe bune, sa zic ca e ok cand am un esec? Pai ce fel de persoana puternica și ambițioasă și luptătoare sunt?”. Una mult mai puternica decat iti imaginezi daca poti face asta.
A vorbi cu tine insuti cu voce tare te poate face mai destept, iti poate imbunatari memoria, concentrarea si chiar performanta atletica.
Tot mai crezi ca a vorbi singur nu te ajuta? Imagineaza-ti ca auzi aceleasi cuvinte de la o persoana care te iubeste. Cercetarile au demonstrat ca asta aduce niste efecte spectaculoase.
Sa zicem ca o dai in bara cu dieta abia inceputa si mananci o punga intreaga de cookies. Imediat apare vocea care incepe sa te faca sa te simti vinovat si lipsit de valoare. Oare cum ar reactiona draga ta mamaie daca te-ar auzi? Probabil cu mai putina critica si mai mult cam asa:
„Draga mea, stiu ca ai mancat toata punga de bunatati pentru ca te simti foarte trista si credeai ca te va inveseli. Dar acum te simti si mai rau si ti-e greu sa-ti gasesti locul acolo in interior. As vrea sa fii fericita, asa ca de ce nu iesi un pic sa te plimbi ca sa te simti mai bine?”
Asa ca data viitoare cand te confrunti cu vocea aceea critica, adu-o in scena pe mamaia, sau pe cea mai blanda persoana din viata ta, si imagineaza-ti ce ti-ar spune ea.
Ideea e ca nu e niciunul mai bun decat altul. Nici tu decat mine, nici eu decat tine. Suntem noi imperfecti, egali si asta este perfect in regula. Asta ne face sa ne unim, sa ne intelegem, sa fim acolo unul pentru altul.
Dupa cum spunea psihoterapeutul (genial) Fritz Perls:
„Nu sunt in aceasta lume sa traiesc conform asteptarilor tale,
Iar tu nu esti in aceasta lume sa traiesti conform asteptarilor mele.
Tu esti tu si eu sunt eu.
Si daca din intamplare ne intersectam drumurile, este minunat.
Iar daca nu, este la fel de bine.”
Articol de psihoterapeut Roxana Zainea
Te-ai intrebat cat de tare este ranit sufletul (subconstientul) tau?
Eu da.
Am conceput un mic test psihologic din 11 intrebari prin care sa-ti poti evalua cat de ranit este sufletul tau in functie de tipul de evenimente traumatice prin care a trecut subconstientul tau in copilarie.
Acceseaza acest link si vei putea face testul
https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLScMO7bJE3ZY62MsZoo1cUhEXlbzuS-7abjAQY0BinoAZtG3tg/
Mi-ar face placere sa scrii intr-un comentariu scorul obtinut.
Daca ai raspuns cu DA la cel putin 3 intrebari, cu siguranta copilul tau interior sufera si are mare nevoie de ajutor.
Daca inchizi ochii si te intorci in interiorul tau, probabil ii vei auzi plansul si ii vei simti durerea.
Ce zici, faci asta acum?
Ce auzi, ce simti?
Ce ai de gand sa faci?
Vii alaturi de mine si de alti oameni care vor SA SCAPE DE DURERE si sa faca ceva cu viata lor?
Te astept sa facem ceva practic, inscrie-te la seminarul practic „Reconectarea cu copilului interior”
#copilulinterior #workshop
,,Nu te mai duce la psiholog, tu nu vezi că te învață să fii egoistă?” – îi spune soțul soției care nu îi mai permite să o abuzeze sexual, să o desconsidere, să o trateze ca pe o sclavă a nevoilor și capriciilor lui.
,,Nu te mai duce la psiholog, te învață doar prostii” – îi spun părinții copilului care nu mai acceptă înjurăturile și bătăile tatălui alcoolic.
,,Nu te mai duce la psiholog, că îți spală mintea și tu ai o familie pentru care trebuie să te sacrifici” – îi spune soția întreținută soțului care nu mai tolerează să fie doar un obiect al cărui singur scop este să muncească pentru a satisface cererile nesfârșite ale femeii. Nu se mai lasă manipulat și șantajat emoțional și asta devine o mare problemă pentru ea.
,,Nu te mai duce la psiholog, ne era atât de bine înainte să te duci acolo” – îi spune partenerul de cuplu care observă că cel de lângă începe să își dezvolte o personalitate și să conștientizeze că scopul său în viață nu este acela de a face compromisuri și a trăi în funcție de egoismul celuilalt.
Da, în momentul în care decizi să mergi la un psiholog, viața ta se poate schimba radical. Înveți să te respecți, să te prețuiești, să te pui pe tine în centrul existenței tale, să ai încredere în tine și în puterea ta interioară, să îți trasezi limite și granițe clare de interacțiune cu cei din jur. Înveți cum să nu mai fii dependent, să nu mai cerșești iubire și nimic altceva. Pentru că te ai pe tine și pe baza iubirii tale de sine îți vei construi viața pe care o meriți.
text de Ursula Sandner
Cu ceva ani in urmă când eram mai prost decât azi (tot prost sunt și azi), credeam că sunt imun la manipulare, având inteligenta, ceva cunoaștere și credința în Dumnezeu.
Dar la un moment mi-am dat seama cat de ușor sunt manipulat/păcălit, că am luat decizii în defavoarea mea cu toate că aveam semne că este greșit, că am acordat valoare mai mare unor oameni decât trebuia să le acord.
Am observat că le OFEREAM PUTERE ASUPRA MEA celor ce-mi gâdilau orgoliu (cam asta face o laudă).
Citisem că femeile sunt vulnerabile la aprecieri, laude și la cei ce le fac sa strălucească (sau le dau impresia) chiar și atunci când sesizează că este o minciună, dar eu ziceam despre mine că sunt un bărbat puternic ce-si poate controla emoțiile, chiar respingeam laudele, inclusiv când erau sincere.
Dar la un moment dat am inceput să-mi analizez viața încercând să fiu cat mai sincer cu mine, acceptând chiar și adevărurile dureroase și am observat cât de mult căutăm aprecierea celorlalți și cum făceam compromisuri in logica (disonanta cognitivă) atunci când se întâmpla ceva împotriva intereselor mele doar pentru a nu pierde aprecierile. Cum favorizam anumiți oameni care mă lingușeau (lingușeala este o forma de apreciere) in defavoarea celor onești, care chiar îmi doreau binele.
Acum vreo doi ani am citit un studiu făcut pe oamenii din conducerea marilor companii americane și a felului în care ofereau avansări și bonusuri subalternilor, partea interesanta era că acești oameni super inteligenți ( altfel nu ajungeau în acea poziție) erau vulnerabili la lingușeli îi avansau pe lingușitori cu toate că știau că sunt lingușitori și îi detestau.
Atunci mi-am dat seama că dacă acești oameni mult mai inteligenți și mai bine pregătiți decât mine sunt vulnerabili la laude și aprecieri, nu am de ce sa mă condamn, doar să fiu mai atent la felul în care reacționeaz.
Alte studii arata cum suntem dispuși să dăm un bacșiș mai mare chelnerului daca face o remarca care ne stimulează egoul (cam asta fac laudele și lingușelile), sau cum îi atribuim o frumusețe mai mare unei femei ce ne laudă felul în care arătam , sau o inteligenta mai mare daca ne apreciază inteligenta (daca nu era deșteaptă nu putea vedea cât suntem de inteligenți, doar o ignoranta putea sa ignore un „geniu” ca noi). Sau cum femeile oferă cu mai multă ușurință numărul de telefon (sau mai mult) unui bărbat ce-și arata aprecierea pentru gustul cu care se îmbracă, machiază, inteligenta, etc. Sau studenții care au atribuit o înălțime/inteligenta mai mare unui profesor care îi aprecia (au îmbrăcat un om de serviciu cu inteligenta mediocră și l-au prezentat că profesor). Vânzătorii de mașini ce foloseau tehnici de apreciere vindeau mai multe mașini decât cei onești (nu e vorba de o pereche de ciorapi ci de o mașină care costă munca pe câțiva ani).
Tu crezi că ești imun(ă) la apreciere sau lingușeala? Eu nu am găsit pe nimeni care să fie imun, diferența este după cât timp cedează și cât de sofisticate trebuie sa fie lingușelile.
De exemplu e aproape inutil sa îi spui unei femei topmodel recunoscuta pentru frumusețea ei că este frumoasă dar dacă îi spui că are un gust mai bun la haine decât concurenta ei, începe să-ți acorde atenție și e prinsa in mreje, sau poate daca îi spui ceva frumos despre inteligenta ei (exista stereotipuri prin care femeile frumoase nu sunt și inteligente).
Contează ce anume punctează lingusitorul, fiecare avem un punct slab (sunt mai multe) care ne face vulnerabili la laude, suntem vulnerabili în acele puncte în care nu suntem siguri pe noi, in care credem că nu suntem suficient de buni, frumoși , deștepți, etc.
Pe scurt, vulnerabilitatea noastră la laude și lingușeli vine din FRAGILITATEA STIMEI DE SINE, aceasta vulnerabilitate vine in special din experiențele trăite în copilărie în principal dar și din cele trăite că adult.
E cazul să-ți analizezi cu sinceritate maxima viața și observa cum reacționezi.
De EXEMPLU, te preocupa numărul de like-uri la o poza și cine a dat sau nu a dat like?
Daca te îmbraci cu o haina nouă și nu o remarca nimeni cu excepția unui coleg, incepi să-i dai mai multa valoare colegului?
Tot nu mă crezi? Daca ai avea de ales să-ți fie coleg un om ce te critică sau unul ce te apreciază (nu lingușitor) pe care l-ai prefera?
Presupun că nu l-ai alege pe cel ce te critică și te face sa te simți „prost” (sunt cazuri când se preferă, dar acolo e patologie)?
Pentru a primi apreciere suntem capabili să facem COMPROMISURI MARI fără să ne dăm seama uneori.
Din experiența din cabinet pot spune de fete ce și-au început viața sexuală mai devreme în condiții improprii sau s-au apucat de droguri, fumat, consum alcool doar pentru a se simți apreciate.
Bărbați ce și-au părăsit soțiile pentru femei mai prostuțe și mai urâte doar pentru că acestea le apreciau o anumita calitate spre deosebire de soția ce ii critica când greșeau.
Femei cu o moralitate puternica ce ajungeau să-și înșele soțul și să-și destrame familia ce era sfântă pentru ele pentru că un coleg de munca (sau un bărbat de pe Facebook) le făcea să se simtă speciale prin complimente, gesturi sau daruri.
Oferă-ți VALOARE prin ceea ce ești tu că om, nu prin ceea ce spun alții, valoarea ta reală nu crește și nu scade in funcție de altii. Învață să te iubești și să te apreciezi singur (dar să nu dăm în narcisism). Fii onest cu tine însuți, nu te minți singur, nu crede ce spun alții pentru că ți-ar place sa fie așa.
CONCLUZIE 1
Apreciază-ti copiii și ajută-i să se simtă valoroși și să considere firesc că nu pot fi buni și pricepuți la toate, că valoarea noastră o dau faptele noastre și nu ceea ce spun sau nu alții, că esecul face parte din viața. Altfel vor acorda mai multa valoare sfaturilor unui străin ce vrea sa profite de ei (pedofili, proxeneti, dealerii de droguri, anturaj cu componente neetice )
CONCLUZIE 2
Apreciază-ti soțul/soția pentru tot ce face, chiar și pentru acele fapte ce par firești (dus gunoiul, cumpărat pâine, spălat vasele, că te mângâie ), daca nu o faci tu va pleca acolo unde va primi apreciere, oricât de mult ai iubi și oricât de multe ai făcut pentru el/ea.
PONT: Dacă-ți dorești că copilul/soțul/soția/coleg tau sa fac mai des o anumită acțiune, apreciază atunci când o face, e un stimul mai puternic decât pedeapsa sau recompensa.
De exemplu daca vrei că copilul să-și facă singur curat in camera, de fiecare dată când face spune-i ceva de genul ” E atât de frumos la tine in camera acum”.
Daca vrei că soțul să spele mai des vasele când o face îi poți spune „Ce sexy arăți cu buretele de spălat vase in mână”.
PS: Doar proștii se cred invincibili!
PS2: Subiectul este amplu, as mai avea mult de scris dar cred că majoritatea nu au ajuns să citească și acest ultim rând.
Cu drag Catalin Dimofte
Modalitatea în care este prezentat diagnosticul de Covid 19 poate agrava simptomele infectarii cu acest virus.
„𝑫𝒓. 𝑭𝒓𝒂𝒏𝒄𝒆𝒔𝒄𝒐 𝑶𝒍𝒊𝒗𝒊𝒆𝒓𝒐 𝒂 𝒆𝒙𝒑𝒍𝒊𝒄𝒂𝒕 𝒄𝒂 𝒊𝒏 𝒎𝒐𝒎𝒆𝒏𝒕𝒖𝒍 𝒊𝒏 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒂𝒔𝒕𝒂𝒛𝒊 𝒑𝒓𝒊𝒎𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒖𝒏 𝒅𝒊𝒂𝒈𝒏𝒐𝒔𝒕𝒊𝒄 𝒅𝒆 𝑪𝒐𝒗𝒊𝒅 19, 𝒊𝒎𝒆𝒅𝒊𝒂𝒕 𝒔𝒆 𝒔𝒕𝒂𝒃𝒊𝒍𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒐 𝒔𝒆𝒓𝒊𝒆 𝒊𝒏𝒕𝒓𝒆𝒂𝒈𝒂 𝒅𝒆 𝒎𝒆𝒄𝒂𝒏𝒊𝒔𝒎𝒆 𝒍𝒆𝒈𝒂𝒕𝒆 𝒅𝒆 𝒄𝒐𝒏𝒇𝒍𝒊𝒄𝒕𝒆𝒍𝒆 𝒑𝒔𝒊𝒉𝒐𝒍𝒐𝒈𝒊𝒄𝒆 𝒑𝒆𝒓𝒔𝒐𝒏𝒂𝒍𝒆, 𝒊𝒂𝒓 𝒄𝒆𝒍 𝒎𝒂𝒊 𝒈𝒓𝒂𝒗 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒄𝒆𝒍 𝒑𝒓𝒊𝒗𝒊𝒏𝒅 𝒎𝒐𝒂𝒓𝒕𝒆𝒂, 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒔𝒖𝒓𝒗𝒊𝒏𝒆 𝒅𝒆 𝒍𝒂 𝒖𝒏 𝒐𝒓𝒈𝒂𝒏 𝒗𝒊𝒕𝒂𝒍 𝒑𝒓𝒆𝒄𝒖𝒎 𝒑𝒍𝒂𝒎𝒂𝒏𝒖𝒍.
<<𝑨𝒖 𝒂𝒋𝒖𝒏𝒔 𝒍𝒂 𝒎𝒊𝒏𝒆 𝒊𝒏𝒇𝒐𝒓𝒎𝒂𝒕𝒊𝒊 𝒅𝒆 𝒍𝒂 𝒅𝒆𝒑𝒂𝒓𝒕𝒂𝒎𝒆𝒏𝒕𝒆𝒍𝒆 𝒅𝒊𝒏 𝑩𝒆𝒓𝒈𝒂𝒎𝒐, 𝑩𝒓𝒆𝒔𝒄𝒊𝒂, 𝒄𝒖 𝒑𝒆𝒓𝒔𝒐𝒂𝒏𝒆 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒐𝒅𝒂𝒕𝒂 𝒂𝒋𝒖𝒏𝒔𝒆 𝒍𝒂 𝒔𝒑𝒊𝒕𝒂𝒍 𝒄𝒖 𝒔𝒊𝒎𝒑𝒕𝒐𝒎𝒆 𝒅𝒆 𝒈𝒓𝒊𝒑𝒂 𝒊𝒎𝒆𝒅𝒊𝒂𝒕 𝒅𝒖𝒑𝒂 𝒄𝒆 𝒍𝒆-𝒂 𝒇𝒐𝒔𝒕 𝒑𝒖𝒔 𝒅𝒊𝒂𝒈𝒏𝒐𝒔𝒕𝒊𝒄𝒖𝒍 𝒅𝒆 𝑪𝒐𝒗𝒊𝒅-19 𝒑𝒐𝒛𝒊𝒕𝒊𝒗, 𝒄𝒂𝒛𝒖𝒍 𝒄𝒍𝒊𝒏𝒊𝒄 𝒔-𝒂 𝒂𝒈𝒓𝒂𝒗𝒂𝒕 𝒊𝒏𝒕𝒓-𝒖𝒏 𝒕𝒊𝒎𝒑 𝒇𝒐𝒂𝒓𝒕𝒆 𝒔𝒄𝒖𝒓𝒕 𝒔𝒊 𝒂 𝒅𝒆𝒗𝒆𝒏𝒊𝒕, 𝒊𝒏 𝒅𝒆𝒄𝒖𝒓𝒔 𝒅𝒆 12-24 𝒅𝒆 𝒐𝒓𝒆, 𝒑𝒏𝒆𝒖𝒎𝒐𝒏𝒊𝒆 𝒊𝒏𝒕𝒆𝒓𝒔𝒕𝒊𝒕𝒊𝒂𝒍𝒂. 𝑫𝒆𝒔𝒊 𝒏𝒖 𝒆𝒙𝒊𝒔𝒕𝒂 𝒊𝒏𝒂𝒊𝒏𝒕𝒆 >> 𝑫𝒓. 𝑭𝒓𝒂𝒏𝒄𝒆𝒔𝒄𝒐 𝑶𝒍𝒊𝒗𝒊𝒆𝒓𝒐.”
Mare parte din simptomele Covid 19 coincid ci cele ce le resimte un om care trăiește constient sau inconștient frica de moarte (de multe ori avem frici in noi de care nu suntem conștienți).
Întreabă pe cineva care a avut atacuri de panică si o sa-mi dai dreptate. Toate atacurile de panică pornesc din frica de moarte. Principalele simptome ale atacului de panica sunt senzatia lipsei de aer (nu poate respira profund, ceva il stranguleaza sau apasă pe piept, etc.) și disfuncții ale inimii (aritmie, puls accelerat sau redus, creștere sau scădere a tensiunii, etc.).
Pentru că fără apă, mâncare putem trăi cateva zile, lipsa acestora nu înseamnă o moarte iminentă, in schimb lipsa de aer pentru cateva minute duce la moarte imediată.
Principala misiune a subconștientului este supraviețuirea, dar atunci când este frică mecanismele inteligente subt puse pe pauza si intra in actiune cele mai primitive si cu nivele de inteligenta si adaptabilitate mai reduse.
Cand nu cunoaște bine situația acționează pe baza un automatism dobândite în alte situații în care a trăit frică de moarte dar care nu prea se potrivesc contextului actual (un animal care te amenință, un părinte care te agresează). Astfel in loc sa intre in procesul de vindecare a plamanilor au loc tot felul de procese ce îi afectează si mai tare, de exemplu creșterea ritmului sau amplitudinea respirației, sau multiplica in mod exagerat celulele pulmonare sau secretă in fluid la nivelul plamanilor, etc.
Se stie ca atunci cand percepe un pericol de moarte mecanismele de vindecare si regenerare sunt puse pe pauza sau li se reduce ritmul, li se aloca mai puține resurse. Majoritatea resurselor fiind alocate mecanismelor de tipul luptă sau fugi.
Din aceste motive traumele emoționale nevindecate, in special cele in urma abuzurilor si in care au fost trăite frici intense reduc eficienta sistemului imunitar.
Ai auzit de Nocebo si Placebo? Sunt fenomene psihologice foarte bine cunoscute in medicină si de care se tine cont atunci cand se avizeaza un medicament.
Cand in prezentarea diagnosticului punem accent pe aspectele negative ale bolii activam mecanismele nocebo si se amplifică simptomele si agravează starea de sănătate.
Cand in prezentarea diagnosticului punem accentul pe partea pozitivă, etapele vindecării si viata de după vindecare se activează mecanismele placebo si se reduc simptomele, organismul intra in faza de vindecare, creste eficienta medicamentelor si tratamentelor si starea de sănătate se îmbunătățește.
Am tinut în trecut cateva seminarii practice despre cum se poate amplifica efectul placebo si amplifică eficienta medicamentelor si a tratamentelor.
𝑴𝒂 𝒐𝒇𝒆𝒓 𝒔𝒂 𝒔𝒖𝒔𝒕𝒊𝒏 𝑮𝑹𝑨𝑻𝑼𝑰𝑻 𝒂𝒔𝒕𝒇𝒆𝒍 𝒅𝒆 𝒔𝒆𝒎𝒊𝒏𝒂𝒓𝒊𝒊 𝒄𝒖 𝒑𝒆𝒓𝒔𝒐𝒏𝒂𝒍𝒖𝒍 𝒎𝒆𝒅𝒊𝒄𝒂𝒍.
𝑨𝒔𝒕𝒆𝒑𝒕 𝒔𝒂 𝒇𝒊𝒖 𝒄𝒐𝒏𝒕𝒂𝒄𝒕𝒂𝒕 𝒅𝒆 𝒇𝒂𝒄𝒕𝒐𝒓𝒊𝒊 𝒅𝒆 𝒅𝒆𝒄𝒊𝒛𝒊𝒆 𝒄𝒆 𝒑𝒐𝒕 𝒇𝒂𝒄𝒊𝒍𝒊𝒕𝒂 𝒊𝒏𝒔𝒕𝒓𝒖𝒊𝒓𝒆𝒂 𝒂𝒄𝒆𝒔𝒕𝒐𝒓𝒂.
👨⚕️SHARE pentru a ajunge la cat mai multe cadre medicale!
Cu drag,
Cătălin Dimofte
Fiecare dintre noi, adultii de azi, avem un copil interior care isi face aparitia cand nici macar nu ne gandim. Copilul interior este acea parte a noastra care este dornica de joaca, de alint, este plin de imaginatie, cauta sa traiasca lipsit de griji ori responsabilitati.
Acest copil nu poate fi eliminat si nici nu ar fi natural sa facem acest lucru. Ar insemna ca nu mai stim sa ne jucam, sa ne bucuram de lucrurile mici, sa glumim sau sa ne “punem la mintea” copiilor nostri.
Copilul interior insa, isi poate face aparitia in situatii cand avem nevoie sa fim, de fapt, adulti: avem sa ne asumam responsabilitati, sa luam decizii, sa gandim realist despre noi, sa ne evaluam, sa ne privim cu ratiune pe noi insine ori cand avem de ales cu privire la felul in care ne raportam la viata, la experientele traite, la contexte in care singuri am intrat.
Fii constient de momentele in care este nevoie sa apelezi la adultul din tine: in familie, la job, la o masa de afaceri, in situatii in care este necesar sa iei decizii si sa ti le asumi,etc.
Diferentiaza aceste situatii de momentele cand iti poti permite sa te porti ca un copil: poate ca te afli in concediu, esti in parc cu bicicleta, intr-un parc de distractii, practici un hobby, etc.
A fi adult tot timpul este extenuant si imposibil. Nimeni nu poate fi exclusiv adult ori sa aiba exclusiv comportament de adult.
Suntem cu totii niste copii in corpurile noastre de adult. Ceea ce, insa, va face diferenta in ceea ce priveste calitatea vietii tale, este alegerea corecta a momentelor cand poti sa fii un copil lipsit de griji sau un adult care are toate resursele sa decida si sa traiasca liber si asumat.
Permite copilului interior sa apara atunci cand contextul este unul potrivit pentru activitati de recreere sau relaxare si amana-i aparitia atunci cand te afli in situatii specifice unui adult!
Articol scris de Psiholog Simona Constantinescu
De ce nu o carte, un workshop, un prieten, un website?
Cu alte cuvinte: bineinteles ca prietenul tau care este depresiv nu face nimic pentru a iesi din depresie; dar, de ce nu face?
De ce nu ai putea sa-i spui tu ce sa faca ca sa nu mai fie depresiv sau sa-i dai o carte despre depresie si cum poate sa invinga depresia si sa rezolvi problema in acest mod?
Bineinteles ca un barbat timid este un barbat care a crescut cu parinti intoleranti sau fara sprijinul parintilor; fiecare dintre cei care cunosc familia intelege acest lucru si considera ca barbatul nu are motive sa fie timid ,sa fie speriat. Daca ei pot vedea asta, de ce el nu poate observa acest lucru si sa se bucure cu adevarat de viata sa ?
Raspunsul simplu este ca acest lucru este prea dureros. Prietenul tau depresiv este blocat in depresia sa pentru ca, indiferent daca crezi sau nu, ii este mai usor sa se simta depresiv decat sa faca fata la ceea ce il doare cu adevarat. De aceea depresia, care pare irationala pentru ceilalti, pentru el este un prieten util la un nivel subnconstient – pentru ca il protejeaza de un pericol imaginar sau ii distrage atentia de la ceva dureros.
Acelasi lucru este valabil si pentru o femeie care sufera din cauza agresivitatii partenerului; aceasta agresivitate pare mai simpla pentru ea la un nivel subnconstient- decat sa vada cat de nesatisfacuta este de ea si de viata pe care o are.
Chiar si timizii prefera sa ramana timizi decat sa faca fata furiei, disperarii si fricii pe care le-o provoaca viziunea sa asupra lui insusi sau asupra vietii.
Important: aceste obisnuinte, sentimente, perceptii si comportamente irationale nu sunt alese sau stabilite la un nivel constient. Este clar ca nici unul dintre noi nu s-ar angaja in mod constient
Intr-un comportament sau un scop atat de prostesc. Dar aceste obiceiuri se dezvolta in afara sferei noastre constiente si de aceea nu putem ajunge la ele.
Pentru asta avem nevoie de psihoterapie, pentru a aduce in sfera noastra constienta ceea ce se intampla cu noi in subconstient.
Daca problemele cu care ne confruntam ar fi fost la nivel CONSTIENT le-am fi putut rezolva deja, dar radacinile lor sunt la nivel SUBCONSTIENT, si daca vrem sa le rezolvam trebuie sa actionam direct la cauza.
Subconstientul este cheia pentru a intelege!
Altfel, nu merge. invatand la un nivel intelectual este rareori suficient.
Din pacate, acest gen de a invata este dificil, de aceea psihoterapia dureaza mai mult decat cateva sedinte. Si asta pentru ca este mai usor sa ramanem blocati in problemele noastre decat sa facem o schimbare.
Hipnoza ofera una dintre cele mai rapide cai de accesare a subconstientului, cu ajutorul hipnozei putem descoperi cauza si produce schimbarea direct la nivel subconstient cu un efort minim. Ajungand mai usor la cauza sunt mai multe sanse sa rezolvi problema rapid din mai putine sedinte decat in psihoterapia clasica.
Poate v-ati intrebat uneori „De ce m-am nascut in aceasta familie si nu in alta?” sau „Care este scopul experientelor de viata prin care am trecut pana acum?” Un principiu sustine ca „nimic nu e Intamplator pe aceasta lume”.
Pornind de la aceasta afirmatie, putem deduce faptul ca nici nasterea si cresterea intr-o anumita familie nu este absolut intamplatoare. Fiecare dintre noi vine pe aceasta lume pentru a invata anumite lectii, chiar din primele clipe de viata. Ne formam si evoluam ca personalitati in principal in cadrul familiei de origine. Prin preluarea sau respingerea modelelor materne si paterne, ne cream propriul fel de a fi sau de a exista in societate.
Prezenta parintilor impreuna este foarte importanta in ochii celor mici, deoarece pentru ca lumea acestora sa fie intreaga este necesara mentinerea unitatii cuplului parintilor. Orice modificare concretizata prin separare, neintelegeri sau probleme poate genera in copil sentimente de culpabilitate, suferinta si frustrare. Traind intr-o simbioza foarte puternica cu parintii, copilul se simte si se crede raspunzator pentru tot ce se intampla in relatia lor de cuplu.
Atunci cand, din varii motive, parintii naturali nu sunt prezenti in viata copilului, in mod natural acesta va fi predispus sa-si gaseasca spontan un tata sau o mama de substitut. Doar asa copilul va reusi sa se adapteze adecvat la mediul inconjurator. O bunica sau un bunic dragastos poate compensa lipsa sau chiar indiferenta unor parinti insensibili si mult prea preocupati de viata profesionala in detrimentul celei familiale sau poate prelua ca model orice alt barbat sau femeie cu care interactioneaza frecvent.
Vital pentru copil este sa existe cineva in preajma sa. Lipsa de repere este drama celor mai multi copii contemporani ai caror parinti alearga de dimineata pana seara pentru a le asigura confortul material mult visat.
Oare de catre cine? Va invit sa raspundeti cu onestitate la aceasta intrebare. Insa, acesti copii au nevoie, in primul rand, de a petrece ceva timp de calitate impreuna cu parintii lor, in care sa-si impartaseasca reciproc afectiune, tandrete, energie si suport. Astfel, la maturitate, copilul are toate sansele sa devina un adult armonios dezvoltat, ca femeie sau barbat.
Tatal sau orice model patern de subtitutie important din viata fiecarei persoane in parte joaca un rol semnificativ in dobandirea capacitatii de a accesa resursele noastre interioare si de a invata sa ne atingem obiectivele prin forte proprii. Figura autoritara, tatal ne indruma spre actiune, afirmare, responsabilitate, decizie, creativitate si perseverenta in atingerea scopurilor propuse.
Daca in copilarie am intampinat dificultati de relationare cu tatal nostru sau persoana care l-a inlocuit pe acesta atunci este probabil ca la maturitate sa avem probleme de comunicare cu figurile autoritare care apar in viata noastra. Totodata, este posibil sa ne conturam o identitate psihosexuala distorsionata, masculina sau feminina, adecvata apartenentei noastre de gen. Unele femei pot deveni mai barbatoase iar unii barbati mai efeminizati.
Toate experientele din familie, tot ce vedem, auzim sau simtim in relatiile cu mama si cu tatal ne modeleaza modul nostru de a gandi, simti, comporta si reactiona in diferitele situatii de viata. Daca un parinte este autoritar putem invata fie sa fim autoritari fie supusi (la fel ca parintele sau opusul sau)
Este necesar sa precizez faptul ca fiecare om contine atat latura feminina cat si latura masculina. In mod normal, la femei predomina latura feminina iar la barbati cea masculina. Atunci cand relatiile cu parintii sunt tumultoase, formarea identitatii psihosexuale normale poate fi periclitata. Asa se explica anumite anomalii comportamentale sexuale si nu numai, care starnesc atatea controverse in societate. Influenta parentala negativa este recunoscuta in rigiditatea opiniilor, atitudinea dura, rece, de neclintit, insensibila si incapatanata. Spectrul afectiv al sentimentelor este blocat, persoana fiind paralizata emotional si incapabila de a-si manifesta sentimentele.
Rolul mamei sau al oricarei persoane de substitutie a acesteia este de a ne invata sa oferim afectiune, tandrete, preocupare, grija, suport si alinare celor din jurul nostru. Accentul se pune pe dezvoltarea altruismului, sensibilitatii, blandetii, protectivitatii, spiritului de sacrificiu si a rabdarii. Conflictele sau comunicarea dificila cu figura materna pot conduce la insatisfactii In relatiile intime si la autocritica exagerata dublata de inflexibilitate si rigiditate cu propria persoana si cu ceilalti.
Este vorba despre ceea ce se cheama „inima de gheata”. Aceasta raceala sau neglijare a vietii afective are repercusiuni majore asupra existentei sub toate fatetele sale, personala, familiala, profesionala si spirituala.
Prin Terapia de vindecare a relatiilor cu parintii lucram pe aceste aspecte, vindecam ranile provocate in aceste relatii, ne eliberam de paternurile de gandire si limitarile construite in copilarie si putem trai mai liberi. Din acest motiv majoritatea clientilor nostri dupa ce experimenteaza Terapia de vindecare a relatiilor observa cum li se schimba radical anumite aspecte ale vietii, inclusiv comportamentul parintilor si a celor din jur.
Articol inspirat de un text scris Ioana-Corina Marcu Consilier psihologic