Spiritualitate

Am promis demult ca scriu un articol despre „NEIERTARE si IERTARE”, astazi a venit timpul sa o fac.

Stii cum actioneaza neiertarea?

Atunci cand suntem suparati pe cineva ce ne-a ranit (in realitate sau in imaginatie) il consideram VINOVAT si pentru a il pedepsi dam o SENTINTA ce ar trebui indeplinita pentru a se realiza iertarea.

In aceasta sentinta stabilim o pedeapsa si anumite conditii pentru iertare, poate ne dorim ca acea persoana sa fie pedepsita pentru greseala facuta, sa vada cat suferim, sa recunoasca ca a gresit, sa repare daunele  etc. Pe masura ce trece timpul si ne tot reamintim de suferinta putem sa mai adaugam conditii pentru obtinerea iertarii, uneori aceastea sunt imposibil de indeplinit.

Probabil si tu ca si restul oamenilor ai spus sau gandit ceva de genul „Nu te iert pana cand nu o sa vii in genunchi in fata mea„, „Nu o sa te iert niciodata„, „Sa suferi cum am suferit si eu” si altele, acestea vor face parte din sentinta si vor conditiona iertarea.

Tot acest proces ajunge in subconstient (suflet) care primeste astfel misiunea de a duce la indeplinire SENTINTA, facand o prioritate din aceasta si aloca toate resursele necesare indeplinirii fiecarui punct din sentinta, lucreaza fara odihna, ca si cum s-ar invarti in cerc.

Uneori uitam ca ne-am suparat pe cineva si credem ca l-am iertat, dar subconstientul lucreaza in continuare cu spor la punerea in aplicare a sentintei, cauta si creeaza ocazii pentru a realiza fiecare punct.

Capacitatea subconstientului are si ea niste limite, poate procesa o cantitate limitata de ganduri si emotii in acelasi timp, asa ca atunci cand exista o neiertare, emotiile pozitive (o parte din iubire, bucurie, fericire si altele) sunt date la o parte pentru a face loc neiertarii , cu cat sunt mai multe neiertari cu atat ramane mai putin loc pentru emotiile frumoase, astfel subconstientul  se umple de energiile negative ce ajung sa ne imbolnaveasca fizic si psihic dar si sa genereze  ganduri negative si comportamente disfunctionale.

Aceste energii negative ne intuneca judecata (uneori spunem „parca am o ceata pe creier”) si interpretam eronat actiunile vinovatului si chiar imaginam unele, ii minimalizam actiunile benefice si i le amplificam pe cele negative care ne confirma supararea. De exemplu: „daca ofera un cadou consideram ca are ganduri ascunse”, „daca ne face un compliment consideram ca o face de complezenta”, „daca greseste ceva banal, consideram ca fiind grav” si altele.

Neiertarea ne face sa ne schimbam comportamentul si sa emitem energii negative catre vinovat, iar acesta le percepe constient sau subconstient si reactioneaza corespunzator, ceea ce ne face sa ne consideram indreptatiti sa fim suparati, astfel se adauga noi neiertari si totul se amplifica.

Prin neiertare se pot distruge cele mai frumoase prietenii, cele mai frumoase povesti de iubire. La inceput cand iubirea este puternica si ocupa o mare parte din suflet (subconstient), cand persoana ne greseste ii trecem cu vedere greselile, ii gasim scuze, le minimalizam. E suficient sa-si faca loc o mica neiertare in subconstient, iar aceasta pregateste locul alteia, lasand mai putin spatiu de manifestare iubirii, pe masura ce neiertarea creste iubirea ramane inghesuita intr-un colt si nu prea se mai poate manifesta.  Si astfel prietenia si iubirea este ingropata.

Dar oricat de puternica si mare ar fi neiertarea exista o solutie: IERTAREA.

Iertarea este asemenea unui act de GRATIERE, se anuleaza pedepsele, se elimina toate supararile si emotiile negative si se face din nou loc iubirii sa se manifeste.

Este foarte usor sa ne suparam pe cineva si sa pastram neiertarea in suflet, sunt suficiente cateva secunde, aproape fara efort.

Din pacate uneori ne este mai greu sa iertam decat sa ne suparam, nu este suficient sa spunem ca am iertat, trebuie sa traim IERTAREA cel putin la fel de intens precum a fost NEIERTAREA, sa sapam adanc in subconstient. Nu este suficient sa iertam constient, trebuie sa o facem si la nivel subconstient, pentru ca neiertarea acolo a ramas.

In cele mai multe cazuri NEIERTAREA  ne afecteaza cel mai mult pe noi si mai putin pe vionovat. Oricum ar fi prin neiertare noi iesim in pierdere.

A ierta nu înseamnă ca uitam, că nu ne doare, că n-am fost răniţi, ca acceptam comportamentul, ca ii dam dreptate celui ce ne-a facut sa suferim sau ca-i permitem sa ramana in viata noastra sau sa ne raneasca din nou.

Cand ierti te eliberezi de otrava neiertarii si a tuturor sentimentelor si emotiilor negative ce au aparut in urma neiertarii (furie, ura, dispret, dusmanie, frica, etc. ), a ierta inseamna sa te eliberezi de trecut pentru a putea merge mai departe, a ierta inseamna a te vindeca.

„Terapie prin Iertare”  are un efect extraordinar in viata oamenilor, viata lor se schimba radical, oamenii din jur devin mai prietenosi si mai amabili.

Vrei sa fii FERICIT?   IARTA si IUBESTE!

Sunt oameni care după ce obțin un beneficiu material, social sau emoțional prin minciună, înșelătorie sau șantaj se consideră victorioși (unii chiar împliniți).

Dar când încep necazurile, boli, suferințe pierderi, sau când ei sunt mințiți și înșelați la rândul lor zic că Dumnezeu este rău și crud, ca viața este nedreaptă, fără să se gândească că ceea ce primesc acum este exact roadele a ceea ce au „semănat” in trecut prin minciună, manipulare, tradare, șantaj etc.

În loc să-si asume greșelile și să corecteze preferă să caute vinovați în exterior, să continue să planteze noi semințe de suferințe prin ură, dușmănie, bârfă și altele de genul asta.

Noi oamenii (nu toți) ne atribuim o valoare în funcție de cum arătam, de ce facem, de profesie, de descendentă familială, de prietenii noștri, de persoanele pe care le cunoaștem, etc. fără astea ne considerăm lipsiți de valoare. Și totuși ….

În schimb Dumnezeu ne consideră valoroși și de neprețuit, în primul rând pentru că existăm, EL ne iubește așa cum suntem, pentru că existăm și pentru că suntem copiii (creația) LUI.

La fel și noi că părinți (dacă suntem sănătoși emoțional) ne considerăm copii valoroși și îi prețuim pentru simplu fapt că există și că sunt copiii noștri, indiferent dacă sunt frumoși sau nu, dacă sunt deștepți sau nu, dacă sunt sănătoși sau nu.

Dacă ai evalua un copil cu un handicap fizic și mental după criteriile cu care te evaluezi pe tine sau pe unii din jurul tău, ai spune că acel copil este lipsit de valoare și chiar o „paguba”, dar privește cu câtă dragoste îi înconjoară părinții (nu toți) pe aceștia, pentru ei, acei copii sunt o comoara fără de preț, pentru care ar fi în stare să facă multe sacrificii.

Cu toate că acești părinți sunt imperfecți, au o capacitate de înțelegere și iubire limitată și au destule calități lipsă, își iubesc enorm copiii, iar asta se vede în faptele lor.

Cât de mult crezi că te prețuiește Dumnezeu, cum crezi că te iubește pe tine Dumnezeu care are o capacitate de înțelegere și iubire nelimitată, care știe că atâta poți acum, care-ți știe limitele?

Dacă Dumnezeu iubește fiecare om așa cum este, cine te crezi TU de-ți permiți să nu te iubești pe tine însuți și nici pe ceilalți oameni (toți fiind creația lui Dumnezeu)?

Cum te-ai simți ca părinte să știi că copiii tăi se urâsc și se dușmănesc unii pe alții?
De ce vrei să-l necăjești pe Dumnezeu fiind supărat pe un OM creat de el?

Valoarea ta stă în ceea ce ești , nu în ceea ce ai! – Thomas Edison

Nu am cunoscut pana acum pe nimeni care sa nu aiba orgoliu, in schimb am cunoscut mii de oameni care cred despre ei ca sunt lipsiti de orgoliu, dar se inseala, fie pentru ca se mint singur si refuza sa vada adevarul fie pentru ca nu au inteles ce este orgoliul.

Nici eu nu pot pretinde ca stiu ce este cu adevarat orgoliul, dar in atatia ani de cand ”ma lupt cu acest dusman” mi-am facut o parere, poate nu este cea mai buna, dar asta o am acum.

Multi cred ca orgoliu este doar atunci cand se supraapreciaza si se cred superiori fata de alti oameni, ei vad doar o jumatate de adevar si pentru a se feri de orgoliu se scufunda in cealalta jumatate a orgoliului, pe care  o confunda cu smerenia, dar ajung sa se subaprecieze si sa se creada inferiori altor oameni.

Asa ca prefera sa-si puna cenusa in cap sa se invinovateasca, blameze, pedepseasca, sa-si provoace tot felul de cazne si suferinte. Sincer nu prea ajuta, ci din contra se risipesc energii si timp cu care ar putea face ceva frumos cu lucruri lipsite de finalitate.

Sa luam exemplul lui Ionel si Vasile

Ioanel  are abilitatile pentru a fi medic, Dumnezeu a pus in tine tot ceea ce este necesar pentru a fi un medic bun, i-a creat in viata opurtunitatile pentru a studia sa ajunga medic, dar Ionel crede ca nu este suficient de bun pentru asta, ca nu s-ar descurca, ca ar putea esua, sau poate se teme de uriasa responsabilitate de a avea grija de viata oamenilor asa ca alege sa se faca instalator, devine un instalator excelent, face treaba foarte buna.

Cand Dumnezeu i-a stabilit destinul lui Ionel, a prevazut ca vor fi anumiti oameni care vor avea nevoie de ajutorul lui, vor fi bolnavi si el ar trebui sa-i ajute. Daca Ionel si-a folosit liberul arbitru si s-a facut instalator si nu medic,  locul ce ii era destinat in societate va fi ocupat de un om cu mai putine abilitati de medic decat el,  oamenii ce ar fi trebuit sa fie tratati de Ionel vor suferi mai mult, alti medici vor fi nevoiti sa lucreze in plus, dar poate nu vor fi pregatiti la fel de bine ca el.

In acelasi timp Vasile a primit cand s-a nascut toate abilitatile sa fie un bun instalator, i-a fost deschis un drum catre aceasta meserie, dar el se credea mult mai bun, ca poate sa faca mult mai multe,  asa ca a decis sa devina medic, s-a chianuit in facultate, nu a inteles el foarte bine cum este cu  sistemul nervos si sistemul circulator, si care este treaba asta cu bolile, pan la urma a reusit sa termine facultatea si s-a facut medic, este unul mediocru, este amabil si de gasca dar nu prea nimereste mereu diagnosticul iar uneori da un tratament gresit, asa ca unii pacienti sufera mai mult, unii poate ajung sa moara mai repede decat era prevazut initial. Vasile crede si spune ca este vina lor, a sistemului care nu face medicamente mai bune, a poluarii, societatii, etc, el poate este convins este un medic bun, poate cel mai bun sau poate este constient ca nu exceleaza dar daca tot a apucat sa mearga pe un drum ii da inainte.

Smerenia inseamna sa te evaluezi corect, sa te pozitionezi acolo unde-ti este locul nici mai sus, nici mai jos, nici mai la stanga, nici mai la dreapta, nici mai in fata nici mai in spate.

Smerenia inseamna sa-ti asumi rolul si misiunea cu care te-a trimis Dumnezeu pe pamant si sa te stradui sa faci totul cum poti mai bine.

Ai vazut vreodata mecanismul unui ceas, sunt multe rotite, arcuri, surubele si tot felul de piese mai mici sau mai mari, fiecare rotita are o marime si un numar de dinti.

Ce crezi ca s-ar intampla daca in locul unei rotite cu 130 de dinti s-ar pune una cu 131 de dinti? Fie ceasul se va bloca dupa un timp fie va functiona defectuos si va arata o ora gresita. Dar daca in locul unei roti mari ar pune una mai mici? Probabil nici nu ar porni.

Asa este si cu rolul fiecaruia din noi in societate, fiecare are locul sau, unde poate obtine performanta maxima, daca-si atribuie alt rol se va deregla toata societatea si multi alti indivizi ai societatii vor avea de suferit sau pierdut datorita acestei alegeri.

Din fericire Dumnezeu este foarte intelept si a prevazut toate variantele in care cineva nu vrea sa-si faca treaba si are planuri de rezerva, dar niciun plan de rezerva nu poate fi la fel de bun ca planul principal, ca altfel era el planul principal.

Dupa cum am mai spus si aici orgoliul apare atunci cand preferam sa ne comparm cu altii, ca suntem mai buni sau mai putini buni decat Ionel sau Vasile, dar nicunul din noi nu ne cunoastem pe noi insusi si avem pretentia ca ii cunoastem pe cei din jurul nostru.

Ionel si Vasile s-au nascut cu alte abilitati si caracteristici decat mine si tine, au alta mostenire ancestrala si genetica, au crescut in alt mediu, au invatat lucruri diferite, sunt in stadii de invatare diferite, au o evolutie diferita, oricat de mult s-ar asemana cu mine sau cu tine sunt diferiti in proportie de 99,99% fata de mine si fata de tine.

E ca si cum ai  compara broasca broasca testoasa si iepurele la felul cum alearga, iar altcineva ar compara  balena si elefantul la felul cum innoata pentru a le acorda premii de cel mai bun manifer.

Toate aceste comparatii sunt necinstite fiecare este cel mai bun pe nisa lui, se poate compara doar cu sine.

Dumnezeu ne-a trimis pe pamant sa evoluam noi, sa invatam lucruri noi, sa deprindem noi abilitati, sa sporim darurile date. Este o motivatie similara cu cea pe care o are un parinte bun atunci cand isi trimite copilul la scoala.

Cand trecem dincolo la ceea ce unii numesc ”Dreapta Judecata” ne evalueaza in functie de ce am facut noi, ce am facut cu ce am primit, daca am sporit darurile incredintate cand ne-a trimis pe pamanat, ne compara cu ce eram si aveam inainte de a ne trimite pe pamant. Dumnezeu nu ne compara cu nimeni altcineva, nu spune Vasile a fost mai bun decat tine si Ionel a fost mai rau decat tine.

Dumnezeu te evalueaza in comparatie cu tine cel de ieri, cu cel de  acum un an, cu cel ce erai copil, ce cel ce erai inainte sa te trimita pe pamant.

Cand ai inceput sa te compari cu altii te-ai abatut de la drum si ai pierdut din vedere estentialul, pe tina insuti.

Raspunde-ti la intrebarea ” Cine sunt EU?” si vei afla secretele universului.

Sunt plin de ORGOLIU !!!
Stiai ca orgoliu PUTE?

Orgoliul este o ”dihanie” urata si perversa, el ne intuneca mintea si privirea, ne impiedica sa vedem adevarul si ne arata minciuna ca fiind adevar.