Stii cum actioneaza neiertarea? Ce se intampla cand iertam?
Spiritualitate
0 Comments

Stii cum actioneaza neiertarea? Ce se intampla cand iertam?

Am promis demult ca scriu un articol despre „NEIERTARE si IERTARE”, astazi a venit timpul sa o fac.

Stii cum actioneaza neiertarea?

Atunci cand suntem suparati pe cineva ce ne-a ranit (in realitate sau in imaginatie) il consideram VINOVAT si pentru a il pedepsi dam o SENTINTA ce ar trebui indeplinita pentru a se realiza iertarea.

In aceasta sentinta stabilim o pedeapsa si anumite conditii pentru iertare, poate ne dorim ca acea persoana sa fie pedepsita pentru greseala facuta, sa vada cat suferim, sa recunoasca ca a gresit, sa repare daunele  etc. Pe masura ce trece timpul si ne tot reamintim de suferinta putem sa mai adaugam conditii pentru obtinerea iertarii, uneori aceastea sunt imposibil de indeplinit.

Probabil si tu ca si restul oamenilor ai spus sau gandit ceva de genul „Nu te iert pana cand nu o sa vii in genunchi in fata mea„, „Nu o sa te iert niciodata„, „Sa suferi cum am suferit si eu” si altele, acestea vor face parte din sentinta si vor conditiona iertarea.

Tot acest proces ajunge in subconstient (suflet) care primeste astfel misiunea de a duce la indeplinire SENTINTA, facand o prioritate din aceasta si aloca toate resursele necesare indeplinirii fiecarui punct din sentinta, lucreaza fara odihna, ca si cum s-ar invarti in cerc.

Uneori uitam ca ne-am suparat pe cineva si credem ca l-am iertat, dar subconstientul lucreaza in continuare cu spor la punerea in aplicare a sentintei, cauta si creeaza ocazii pentru a realiza fiecare punct.

Capacitatea subconstientului are si ea niste limite, poate procesa o cantitate limitata de ganduri si emotii in acelasi timp, asa ca atunci cand exista o neiertare, emotiile pozitive (o parte din iubire, bucurie, fericire si altele) sunt date la o parte pentru a face loc neiertarii , cu cat sunt mai multe neiertari cu atat ramane mai putin loc pentru emotiile frumoase, astfel subconstientul  se umple de energiile negative ce ajung sa ne imbolnaveasca fizic si psihic dar si sa genereze  ganduri negative si comportamente disfunctionale.

Aceste energii negative ne intuneca judecata (uneori spunem „parca am o ceata pe creier”) si interpretam eronat actiunile vinovatului si chiar imaginam unele, ii minimalizam actiunile benefice si i le amplificam pe cele negative care ne confirma supararea. De exemplu: „daca ofera un cadou consideram ca are ganduri ascunse”, „daca ne face un compliment consideram ca o face de complezenta”, „daca greseste ceva banal, consideram ca fiind grav” si altele.

neiertarea si iertarea

Neiertarea ne face sa ne schimbam comportamentul si sa emitem energii negative catre vinovat, iar acesta le percepe constient sau subconstient si reactioneaza corespunzator, ceea ce ne face sa ne consideram indreptatiti sa fim suparati, astfel se adauga noi neiertari si totul se amplifica.

Prin neiertare se pot distruge cele mai frumoase prietenii, cele mai frumoase povesti de iubire. La inceput cand iubirea este puternica si ocupa o mare parte din suflet (subconstient), cand persoana ne greseste ii trecem cu vedere greselile, ii gasim scuze, le minimalizam. E suficient sa-si faca loc o mica neiertare in subconstient, iar aceasta pregateste locul alteia, lasand mai putin spatiu de manifestare iubirii, pe masura ce neiertarea creste iubirea ramane inghesuita intr-un colt si nu prea se mai poate manifesta.  Si astfel prietenia si iubirea este ingropata.

Dar oricat de puternica si mare ar fi neiertarea exista o solutie: IERTAREA.

Iertarea este asemenea unui act de GRATIERE, se anuleaza pedepsele, se elimina toate supararile si emotiile negative si se face din nou loc iubirii sa se manifeste.

Este foarte usor sa ne suparam pe cineva si sa pastram neiertarea in suflet, sunt suficiente cateva secunde, aproape fara efort.

Din pacate uneori ne este mai greu sa iertam decat sa ne suparam, nu este suficient sa spunem ca am iertat, trebuie sa traim IERTAREA cel putin la fel de intens precum a fost NEIERTAREA, sa sapam adanc in subconstient. Nu este suficient sa iertam constient, trebuie sa o facem si la nivel subconstient, pentru ca neiertarea acolo a ramas.

In cele mai multe cazuri NEIERTAREA  ne afecteaza cel mai mult pe noi si mai putin pe vionovat. Oricum ar fi prin neiertare noi iesim in pierdere.

A ierta nu înseamnă ca uitam, că nu ne doare, că n-am fost răniţi, ca acceptam comportamentul, ca ii dam dreptate celui ce ne-a facut sa suferim sau ca-i permitem sa ramana in viata noastra sau sa ne raneasca din nou.

Cand ierti te eliberezi de otrava neiertarii si a tuturor sentimentelor si emotiilor negative ce au aparut in urma neiertarii (furie, ura, dispret, dusmanie, frica, etc. ), a ierta inseamna sa te eliberezi de trecut pentru a putea merge mai departe, a ierta inseamna a te vindeca.

„Terapie prin Iertare”  are un efect extraordinar in viata oamenilor, viata lor se schimba radical, oamenii din jur devin mai prietenosi si mai amabili.

Vrei sa fii FERICIT?   IARTA si IUBESTE!

349
Cum ne influenteaza relatiile cu familia personalitatea?
Fără categorie/Psihologie/Spiritualitate
0 Comments

Cum ne influenteaza relatiile cu familia personalitatea?

Poate v-ati intrebat uneori „De ce m-am nascut in aceasta familie si nu in alta?” sau „Care este scopul experientelor de viata prin care am trecut pana acum?” Un principiu sustine ca „nimic nu e Intamplator pe aceasta lume”.

Pornind de la aceasta afirmatie, putem deduce faptul ca nici nasterea si cresterea intr-o anumita familie nu este absolut intamplatoare. Fiecare dintre noi vine pe aceasta lume pentru a invata anumite lectii, chiar din primele clipe de viata. Ne formam si evoluam ca personalitati in principal in cadrul familiei de origine. Prin preluarea sau respingerea modelelor materne si paterne, ne cream propriul fel de a fi sau de a exista in societate.

Ca si copii, ne nastem, crestem si ne maturizam in sanul familiilor noastre.

Prezenta parintilor impreuna este foarte importanta in ochii celor mici, deoarece pentru ca lumea acestora sa fie intreaga este necesara mentinerea unitatii cuplului parintilor. Orice modificare concretizata prin separare, neintelegeri sau probleme poate genera in copil sentimente de culpabilitate, suferinta si frustrare. Traind intr-o simbioza foarte puternica cu parintii, copilul se simte si se crede raspunzator pentru tot ce se intampla in relatia lor de cuplu.

Atunci cand, din varii motive, parintii naturali nu sunt prezenti in viata copilului, in mod natural acesta va fi predispus sa-si gaseasca spontan un tata sau o mama de substitut. Doar asa copilul va reusi sa se adapteze adecvat la mediul inconjurator. O bunica sau un bunic dragastos poate compensa lipsa sau chiar indiferenta unor parinti insensibili si mult prea preocupati de viata profesionala in detrimentul celei familiale sau poate prelua ca model orice alt barbat sau femeie cu care interactioneaza frecvent.

Vital pentru copil este sa existe cineva in preajma sa. Lipsa de repere este drama celor mai multi copii contemporani ai caror parinti alearga de dimineata pana seara pentru a le asigura confortul material mult visat.

Oare de catre cine? Va invit sa raspundeti cu onestitate la aceasta intrebare. Insa, acesti copii au nevoie, in primul rand, de a petrece ceva timp de calitate impreuna cu parintii lor, in care sa-si impartaseasca reciproc afectiune, tandrete, energie si suport. Astfel, la maturitate, copilul are toate sansele sa devina un adult armonios dezvoltat, ca femeie sau barbat.

Tatal sau orice model patern de subtitutie important din viata fiecarei persoane in parte joaca un rol semnificativ in dobandirea capacitatii de a accesa resursele noastre interioare si de a invata sa ne atingem obiectivele prin forte proprii. Figura autoritara, tatal ne indruma spre actiune, afirmare, responsabilitate, decizie, creativitate si perseverenta in atingerea scopurilor propuse.

Daca in copilarie am intampinat dificultati de relationare cu tatal nostru sau persoana care l-a inlocuit pe acesta atunci este probabil ca la maturitate sa avem probleme de comunicare cu figurile autoritare care apar in viata noastra. Totodata, este posibil sa ne conturam o identitate psihosexuala distorsionata, masculina sau feminina, adecvata apartenentei noastre de gen. Unele femei pot deveni mai barbatoase iar unii barbati mai efeminizati.

vindecare relatiei mama tata parinti copil

Toate experientele din familie, tot ce vedem, auzim sau simtim in relatiile cu mama si cu tatal ne modeleaza modul nostru de a gandi, simti, comporta si reactiona in diferitele situatii de viata. Daca un parinte este autoritar putem invata fie sa fim autoritari fie supusi (la fel ca parintele sau opusul sau)

Este necesar sa precizez faptul ca fiecare om contine atat latura feminina cat si latura masculina. In mod normal, la femei predomina latura feminina iar la barbati cea masculina. Atunci cand relatiile cu parintii sunt tumultoase, formarea identitatii psihosexuale normale poate fi periclitata. Asa se explica anumite anomalii comportamentale sexuale si nu numai, care starnesc atatea controverse in societate. Influenta parentala negativa este recunoscuta in rigiditatea opiniilor, atitudinea dura, rece, de neclintit, insensibila si incapatanata. Spectrul afectiv al sentimentelor este blocat, persoana fiind paralizata emotional si incapabila de a-si manifesta sentimentele.

Rolul mamei sau al oricarei persoane de substitutie a acesteia este de a ne invata sa oferim afectiune, tandrete, preocupare, grija, suport si alinare celor din jurul nostru. Accentul se pune pe dezvoltarea altruismului, sensibilitatii, blandetii, protectivitatii, spiritului de sacrificiu si a rabdarii. Conflictele sau comunicarea dificila cu figura materna pot conduce la insatisfactii In relatiile intime si la autocritica exagerata dublata de inflexibilitate si rigiditate cu propria persoana si cu ceilalti.

Este vorba despre ceea ce se cheama „inima de gheata”. Aceasta raceala sau neglijare a vietii afective are repercusiuni majore asupra existentei sub toate fatetele sale, personala, familiala, profesionala si spirituala.

Prin Terapia de vindecare a relatiilor cu parintii lucram pe aceste aspecte, vindecam ranile provocate in aceste relatii, ne eliberam de paternurile de gandire si limitarile construite in copilarie si putem trai mai liberi. Din acest motiv majoritatea clientilor nostri dupa ce experimenteaza Terapia de vindecare a relatiilor observa cum li se schimba radical anumite aspecte ale vietii, inclusiv comportamentul parintilor si a celor din jur.

Articol inspirat de un text scris Ioana-Corina Marcu Consilier psihologic

44
Care este secretul fericirii vesnice? – Poveste pentru trezit sufletul

Iubeste-te pe tine insuti asa cum esti pentru ceea ce esti!

Povesti Terapeutice/Spiritualitate

Care este secretul fericirii vesnice? – Poveste pentru trezit sufletul

Fericirea vesnica este ceva ce ne dorim cu totii, dar nu prea reusim sa ajungem la ea, iar majoritatea celor ce vor sa ne invete despre fericirea vesnica nu au dat dovada ca au inteles drumul pentru ca nici ei nu o traiesc. Povestea aceasta te poate ajuta sa descoperi o parte din drumul ce duce spre fericirea vesnica.

Citeste aceasta poveste pana la sfarsit si cu siguranta ceva se va schimba in viata ta.

– Va sa zica ai venit pentru fericirea vesnica – intreba Judecatorul.

– Da – ii raspunse spiritul proaspat dezancarnat.

– Ai gresit adresa – continua Judecatorul, cu un zambet ambiguu in jurul gurii.

– Stati… nu-i aici raiul? – intreba omul nostru, proaspat trecut prin granita mortii.

– Ba da – ii raspunse Judecatorul.

– Jos pe Pamant mi s-a promis ca aici voi primi in dar, fericirea vesnica.

– Ne pare rau, ai fost informat gresit.

– Am fost informat gresit?! Dar preotul imi zisese ca daca ma rog regulat, daca indeplinesc cele zece porunci, voi ajunge in rai si voi fi fericit vesnic!

– Esti in rai, esti binevenit, dar trebuie sa mananci din merindele tale: sa traiesti fericirea pe care ai adus-o de pe Pamant.

– Nu este corect: pe Pamant n-as putea zice ca am fost fericit…

– Ne pare rau…

– Si nu se poate sa primesc aici fericirea?

– Ne pare rau: nu.

– De ce nu?

– Fiindca asa e regula.

– Care regula?

– Cea instituita de Tatal.

– Nu pot sa cred ca Tatal este atat de crud!

– Pai nu e crud.

– Nu e?

– Nu.

– Dar cum asa?

– Tatal a instituit urmatoarea regula: fiecare trebuie sa-si construiasca propria sa fericire.

– Cum adica?

– Simplu: asa cum un culturist isi cladeste muschii, tot asa cel care cauta fericirea, trebuie s-o construiasca singur.

– Nu mi se pare corect!

– Treaba ta.

– Totusi, ce pot face acum?

– Poti sa te duci inapoi, deoarece corpul tau se afla inca in stadiul mortii clinice.

– Bine, si ce fac daca merg inapoi?

– Exersezi fericirea.

– Exersez fericirea? Si cum fac asta?

– Trebuie sa gasesti propriile tale metode. Cei mai multi incearca prin iubire. Poti sa-ti indrepti iubirea spre Tatal. Sau spre o fiinta draga tie. Dar poti sa exersezi si iubirea de sine.

– Iubirea de sine… n-am inteles-o niciodata…

Iti pot explica prin functionarea inimii biologice. Iti amintesti probabil ca inima pompeaza sange in trei directii: are un circuit care alimenteaza partea corpului care se afla mai jos de inima, un alt circuit care iriga tot ce se afla mai sus decat inima, si un al treilea circuit prin care trimite sange in propriile sale tesuturi.

Vezi, functionarea inimii este simbolul modului in care este indicat sa-ti administrezi energia si iubirea. Circuitul de jos nu este altceva decat iubirea directionata spre oameni. Circuitul de sus este simbolul iubirii prin care poti comunica cu fiintele mai evoluate decat tine, incluzand Tatal Ceresc. Iar cel de-al treilea circuit, cel prin care inima asigura energia necesara propriei sale functionari, este iubirea de sine.

Cand ajungi sa constientizezi razele iubirii care ies din inima ta, poti sa redirectezi o parte din ele spre tine insuti. Este indicat sa pastrezi proportiile definite de inima ta biologica. Prin circuitul mare, cel care porneste spre partea de jos a corpului, trimiti energie si iubire spre toti ceilalti. Prin circuitul mic, cel care porneste in sus, comunici cu Dumnezeu si celelalte fiintele mai evoluate decat tine – cu ingeri, arhangheli, heruvimi, serafimi, si asa mai departe.

Fii sigur ca vei primi de la ei mai mult decat reusesti sa oferi lor. Si ai dreptul si la cel de-al treilea circuit, ca sa poti functiona si tu…

iubirea de sine si secretul fericirii vesnice

Iubeste-te pe tine insuti asa cum esti pentru ceea ce esti!

-Oh, ce simplu e!

-Da, e simplu ca buna ziua!

-Si ce-mi mai recomandati, ce sa fac cand ajung jos?

-Incearca sa identifici ce anume iti produce bucurii reale. Incearca sa largesti aceasta lista. Bine, iti recomand sa te tii in limita bunului simt. Daca o treci, risti sa-ti strici fericirea. Si exerseaza cele trei tipuri de iubire, cele trei circuite ale inimii.

Si inca un lucru: incearca sa zici “Te iubesc” cat mai des, dar intotdeauna din toata inima.

– Deja ma simt fericit!

– Ma bucur pentru tine! Insa totusi m-as bucura daca te-ai duce inapoi si ai exersa acolo jos, ca sa vii fortificat aici sus, cand iti vine randul.

– Va multumesc – ma simt atat de fericit!

– Fericirea ta e si fericirea mea si iti multumesc pentru ca mi-o dai – incheiase Judecatorul.

Spiritul dezancarnat se umplu de incredere in viitor si plonja inapoi in corpul sau aflat pe cearsaful alb al clinicii de reanimare.

Aparatele electrice conectate la corpul sau incepusera sa semnalizeze reaparitia vietii. Incet, se auzi un oftat, ca o adiere de vant. Tiptil-tiptil, inima incepea sa bata. Electrocardiograma desena o curba tot mai armonioasa. Ochii pacientului inca nu se deschisesera inca, dar pe fata lui se asternu o liniste divina.

Doctorii rasuflasera usurati. Se gandisera la marea minune: viata. Un pacient reintors din inalt valora pentru ei cat un nou-nascut.

  • Tipul, mai mult ca sigur a invatat ceva, acolo Sus – zise unul dintre doctori.
    – Pai da… nu cred ca s-a intors datorita electrosocului, ca imi pierdusem increderea in el, la un moment dat – adauga un alt halat alb.”

Aceasta poveste m-a ajutat sa inteleg mult mai bine de ce este necesara IUBIREA DE SINE.

Iubirea de sine este necesara pentru a trai, cu cat iubirea de sine scade cu atat este mai greu sa iubesti oamenii si Entitatile Divine, pentru ca atunci cand iubirea de sine scade incepem sa ne deterioram, apoi apare boala sufletului, mintii si a trupului, pierdem energie, capacitatea noastra de a iubi se reduce si in final murim.

Pentru a trai fericiti in vesnicie este necesar sa invatam sa trimitem iubire pe toate cele 3 circuite: prin primul circuit iubeste-ti creatorul si toate entitatile de deasupra ta astfel te deschizi pentru a primi iubirea si invataturile lor, prin al doilea coircuit invata sa iubesti toata creatia lui Dumnezeu, oamenii din jurul tau, si astfel capata experienta si intelepciunea necesara evolutiei, iar pe cel de-al treilea circuit iubeste-ti propria fiinta astfel incat sa o intretii si sa-i asiguri tot ce este necesar pentru a functiona corespunzator si pentru a dezvolta capacitatea de a iubi.

Fara iubire de sine nu prea poate exista iubire de Dumnezeu si iubire fata de oameni.

19
De ce suferim?
Spiritualitate

De ce suferim?

Sunt oameni care după ce obțin un beneficiu material, social sau emoțional prin minciună, înșelătorie sau șantaj se consideră victorioși (unii chiar împliniți).

Dar când încep necazurile, boli, suferințe pierderi, sau când ei sunt mințiți și înșelați la rândul lor zic că Dumnezeu este rău și crud, ca viața este nedreaptă, fără să se gândească că ceea ce primesc acum este exact roadele a ceea ce au „semănat” in trecut prin minciună, manipulare, tradare, șantaj etc.

În loc să-si asume greșelile și să corecteze preferă să caute vinovați în exterior, să continue să planteze noi semințe de suferințe prin ură, dușmănie, bârfă și altele de genul asta.

Dumnezeu este întotdeauna drept, doar că noi nu vrem sa ne asumăm greșelile și să facem corecțiile necesare pentru a putea evolua.

E mult mai simplu decât crezi sa corectezi greșelile din trecut, nu trebuie sa plătești despăgubiri (doar in anumite cazuri), e suficient să-ți asumi greșelile, să recunoști că ai greșit , să-ți ceri iertare și să demonstrezi prin fapte că ai învățat lecția și nu vei mai face din nou aceeași greșeală.

Din meditațiile mele, cu drag Catalin Dimofte

3
Cum afli valoarea unui om?

Valoarea ta stă în ceea ce ești ,nu în ceea ce ai! - Thomas Edison

Spiritualitate

Cum afli valoarea unui om?

Noi oamenii (nu toți) ne atribuim o valoare în funcție de cum arătam, de ce facem, de profesie, de descendentă familială, de prietenii noștri, de persoanele pe care le cunoaștem, etc. fără astea ne considerăm lipsiți de valoare. Și totuși ….

În schimb Dumnezeu ne consideră valoroși și de neprețuit, în primul rând pentru că existăm, EL ne iubește așa cum suntem, pentru că existăm și pentru că suntem copiii (creația) LUI.

La fel și noi că părinți (dacă suntem sănătoși emoțional) ne considerăm copii valoroși și îi prețuim pentru simplu fapt că există și că sunt copiii noștri, indiferent dacă sunt frumoși sau nu, dacă sunt deștepți sau nu, dacă sunt sănătoși sau nu.

Dacă ai evalua un copil cu un handicap fizic și mental după criteriile cu care te evaluezi pe tine sau pe unii din jurul tău, ai spune că acel copil este lipsit de valoare și chiar o „paguba”, dar privește cu câtă dragoste îi înconjoară părinții (nu toți) pe aceștia, pentru ei, acei copii sunt o comoara fără de preț, pentru care ar fi în stare să facă multe sacrificii.

Cu toate că acești părinți sunt imperfecți, au o capacitate de înțelegere și iubire limitată și au destule calități lipsă, își iubesc enorm copiii, iar asta se vede în faptele lor.

Cât de mult crezi că te prețuiește Dumnezeu, cum crezi că te iubește pe tine Dumnezeu care are o capacitate de înțelegere și iubire nelimitată, care știe că atâta poți acum, care-ți știe limitele?

Dacă Dumnezeu iubește fiecare om așa cum este, cine te crezi TU de-ți permiți să nu te iubești pe tine însuți și nici pe ceilalți oameni (toți fiind creația lui Dumnezeu)?

Cum te-ai simți ca părinte să știi că copiii tăi se urâsc și se dușmănesc unii pe alții?
De ce vrei să-l necăjești pe Dumnezeu fiind supărat pe un OM creat de el?

Care este valoarea unui om?

Valoarea ta stă în ceea ce ești , nu în ceea ce ai! – Thomas Edison

40
Am nevoie de un sfat! Cine ma poate ajuta?
Academia de spiritualitate/Povesti Terapeutice/Spiritualitate

Am nevoie de un sfat! Cine ma poate ajuta?

Probabil si tu ai o dilema la care nu gasesti raspunsul si crezi ca daca ai afla solutia viata ta s-ar schimba!

Eu am trecut de multe ori prin astfel de situatii in care cautam cu disperare pe cineva care sa ma ajute sa-mi dea un sfat care sa ma scoata din groapa ( si mai fac asta de multe ori) !

La un moment dat gaseam  o persoana care credeam ca ma poate ajuta.

Partea ciudata este ca oricat de mult ma straduiam sa-i explic  problema mea si dificultatile pe care le intampin, parca nu reuseam sa ma fac inteles deplin, parca era ceva ce nu reuseam sa exprim in cuvinte, uneori eu spuneam ceva iar el intelegea altceva.

Alteori pe masura ce incercam sa explic mi-am dat seama ca nici eu nu stiam care este de fapt problema mea, iar pe masura ca incercam sa o explic o intelegeam si eu, de multe ori pe masura ce incercam sa explic mai bine gaseam si raspunsul.

cine ma poate ajuta? povestea olarului

Apoi in timp m-am confruntat cu o situatie bizara, mi-au venit fosti clienti care mi-au spus ca ceea ce le-am spus cu 5-10 ani in urma le-a schimbat viata, mi-au spus ce le-am spus dar eu nu-mi aminteam  sa le fi spus asa ceva (de unii nici nu mi-am amintit ca am avut o discutie), unele idei ce ei mi le atribuiau erau noi si pentru mine.

Dupa mai multe situatii de acest gen am inceput sa-mi pun si eu niste intrebari, apoi dupa ce am mai crescut si eu si am invatat mai multe despre cum se face o terapie eficienta, mi-am dat seama ca tot ei si-au dat raspunsul, doar ca nu si-au dat seama, eu doar le puneam anumite intrebari, sau le spuneam anumite povesti care le declansau procesul de cautare interioara.

Ei primeau raspunsul in interiorul lor, iar eu fiind in fata lor au crezut ca eu le-am oferit raspunsul!

Uite asa ajuti niste oameni si habar nu ai ca ii ajuti!

Eu am fost doar oglinda in care ei se oglindeau, astfel le era mai usor sa vada mai clar problema si sa gaseasca raspunsul potrivit.

In timp am invatat ca atat problema cat si raspunsul este in fiecare in parte. Atunci cand Dumnezeu te trimite sa inveti ceva, pune la indemana si solutia si-ti ofera toate instrumentele de care ai nevoie pentru a o descoperi.

Nimeni altcineva decat tine nu poate vedea problema in toata complexitatea ei si daca nu vede problema corect nu poate sa ofere un raspuns corect.

Povestea olarului ce o poti citi  mai jos exprima foarte bine ceea ce vreau sa spun.

PS: Te rog sa-mi spui intr-un comentariu parerea ta!
Si eu ma oglindesc in tine si am ceva de invatat din ceea ce vei spune in acest comentariu!

Povestea olarului

„A fost odată un olar care trăia într-un sat uitat de lume. Visul lui era să ajungă în marea Cetate, unde să poată avea propria prăvălie de vase, oale şi obiecte ceramice. Dar şansele lui erau mici, pentru că olarul era foarte leneş şi muncea doar pentru a-şi asigura traiul zilnic.
Într-o zi olarul întâlni un călător care îi spuse că într-un sat vecin trăieşte într-o colibă un înţelept care poate să-ţi ofere orice răspuns. Ce era ciudat la el era că nu ieşea niciodată din colibă şi nici măcar nu vorbea. Cel care dorea să-i pună o întrebare trebuia să bată la uşă apoi să deschidă un oblon îngust prin care se vedeau în semi-întunericul dinăuntru doar ochii înţeleptului mut. Apoi trebuia să-i pună o întrebare, iar înţeleptul îi răspundea din ochi, omul putea citi răspunsul în expresia acestora.

Auzind asta, olarul alergă imediat în satul vecin, la coliba cu pricina. Ciocăni uşor, apoi trase oblonul de pe uşă. Prin fanta îngustă, văzu cu greu nişte ochi ce îl priveau din întuneric.
Îi puse pe nerăsuflate întrebarea: “Cum pot să ajung să prosper în marea Cetate?” apoi se uită cu atenţie la expresia celui dinăuntru.
Şi văzu nişte ochi plictisiţi..nepăsători, total indiferenţi.
În acel moment realiză că aşa a fost şi el faţă de meseria lui, leneş şi nepăsător!
Îşi spuse: Până acum am stat şi am aşteptat şansa ideală, să mă lovească din senin. Dar răspunsul e foarte simplu, trebuie să muncesc eu mai mult pentru a mă apropia de ţelul meu!”
“Oare câţi oameni fac aceeaşi greşeală?” se mai întrebă el. “Peste tot văd oameni care se plâng de lipsa de şansă în loc să pună mâna şi să facă ceva..”

În următoarele luni începu să modeleze oale şi ulcioare zi de zi, pe care le vindea în satele apropiate, şi rezultatele nu întârziară să apară. Deja câştiga bine, iar o mare parte din bani îi punea deoparte pentru a-şi permite să se mute în Cetate. Cu toate astea, îşi dădea seama că nu era suficient şi în acest ritm i-ar fi trebuit ani întregi. Şi pe deasupra, la sfârşitul zilei nu se simţea împlinit de munca lui.

Aşa că porni iar spre coliba înţeleptului mut, gândindu-se cu nerăbdare la reîntâlnire. Coliba arăta la fel, în paragină, puteai să juri că nu locuieşte nimeni acolo. Bătu în uşă după obicei, apoi trase oblonul şi puse întrebarea cu ardoare: “Cum pot să vând mai mult pentru a-mi permite să plec în marea Cetate?”
Ochii dinăuntru erau trişti, obosiţi, lipsiţi de lumină. “Privirea unui om singuratic, izolat de lume”, gândi el. Şi atunci îşi aminti de propria singurătate, de faptul că nu avea prieteni şi îşi evita mereu rudele. Pentru că îi era frică să nu îi ceară bani sau alt ajutor.

A doua zi plecă în târg cu un singur gând: să vândă atât de multe oale încât să-şi poată ajuta toate rudele, vechii prieteni şi chiar vecinii cu care nu se înţelegea foarte bine. Toţi cunoscuţii lui erau oameni sărmani care abia se descurcau de pe o zi pe alta.
După o lună, vindea şi câştiga aproape de 2 ori mai mult şi nu numai că ajutase mulţi oameni cu bani şi mâncare, dar îi rămânea şi lui o sumă impresionantă. Câştiga atât de bine încât peste puţin timp reuşi să-şi ia o căsuţă în marea Cetate, unde visase mereu să ajungă.

Târgul era mult mai mare în Cetate. Pe aici treceau călători care veneau de peste mări şi ţări şi care aveau pungile doldora de bani. Olarului îi mergea foarte bine şi îşi făcuse mulţi prieteni, căci îşi păstrase obiceiul de a ajuta oameni aflaţi la nevoie.
Dar înca era departe de ţelul lui. Pentru a-şi deschide prăvălia pe care o visase, unde să aibă ucenici şi vânzători care să lucreze pentru el, avea nevoie de mult mai mult. Şi deja muncea de dimineaţa pînă seara şi vindea aproape tot ce producea.

De data asta abia aştepta să ajungă din nou la coliba înţeleptului. Şi avea încredere deplină că îşi va primi răspunsul, ca şi în celelalte dăţi. Ajuns în faţa colibei, fu cuprins de un sentiment ciudat. Era şi mai dărăpănată, arăta de-a dreptul părăsită. “Oare o fi murit?” se întrebă el şi îl trecu un fior.
Ciocăni în uşă cu mâini tremurânde şi deschise oblonul îngust. Un sentiment de recunoştinţă îi cuprinse inima când văzu din nou ochii în întuneric.
“Muncesc de dimineaţa până seara şi vând tot ce produc. Dar tot nu e suficient pentru a-mi permite să deschid prăvălia mea. Ce aş putea face diferit pentru a câştiga mai mult?” şi se uită cu atenţie în ochii înţeleptului mut.
Privirea din întuneric era de această data vie, îndârjită. Olarul putea citi în ea determinare, dar şi disperarea unui om pe cale să-şi piardă speranţa.
Apoi se gândi la viaţa lui din ultimul timp. Pe de-o parte era foarte mulţumit că se mutase în Cetate şi că prospera, dar pe de altă parte muncea atât de mult încât nu se mai putea relaxa şi bucura de viaţă.

În următoarea dimineaţă se trezi mult mai odihnit, parcă era mai uşor. Îşi savură micul dejun la umbra copacilor din grădină, gândindu-se cât de recunoscător este pentru viaţa lui. Abia acum îşi dădea seama cât de bine este să te şi opreşti din când în când să te bucuri de lucrurile mărunte, cum ar fi aroma ceaiului sau mirosul florilor sălbatice.
Apoi făcu ceva ce nu făcuse de foarte mult timp: plecă direct spre târg, fără să modeleze nici o oală. De obicei începea ziua muncind din greu, apoi fugea repede după-amiază să-şi vândă creaţiile.
Luă doar câteva ulcioare făcute de el mai demult. Erau cele mai frumoase, le păstra în locuinţa lui pentru a-i încânta ochii.

Dimineaţa, lumea din târg era diferită. Erau alţi muşterii, călători veniţi din alte părţi. Printre ei, olarul remarcă un personaj aparte, îmbrăcat în haine scumpe. Avea trăsături nobile şi din mersul lui se vedea că era un om puternic şi hotărât.
Omul se opri chiar în faţa olarului şi începu să studieze cu atenţie ulcioarele lucrate cu migală.
“Nu am mai văzut nicăieri asemenea îndemânare”, spuse el. “Ce ai zice să lucrezi ceramică pentru Curtea Regală? Ai fi plătit de cinci ori mai mult faţă de cât câştigă un olar de rând”

Olarul nostru nu-şi mai încăpea în piele de bucurie..să producă pentru feţele regale! Cu banii câştigaţi ar putea să-şi deschidă prăvălia în câteva luni! Şi toate astea doar pentru că a decis în acea zi să se relaxeze şi să fie deschis la ceva nou!

Primul lucru la care s-a gândit după această întâmplare a fost să-i mulţumească înţeleptului mut. Îl ajutase aşa de mult şi nici măcar nu apucase să îl vadă complet la faţă! Vroia să-l strângă în braţe şi să-i spună cât de mult au contat întâlnirile lor.
Ajuns la colibă, bătu la uşă iar apoi deschise oblonul. Ochii dinăuntru străluceau de bucurie ca niciodată.
“Mare înţelept, ştiu că eşti mai retras de felul tău, dar vreau să-ţi mulţumesc din suflet şi să-ţi povestesc cât de mult m-ai ajutat!”, spuse olarul.
Apoi deschise uşa şi rămase înmărmurit. Înăuntru, dincolo de uşă, era doar o oglindă…”

6
Ce este orgoliul si cum scapam de el?
Spiritualitate

Ce este orgoliul si cum scapam de el?

Nu am cunoscut pana acum pe nimeni care sa nu aiba orgoliu, in schimb am cunoscut mii de oameni care cred despre ei ca sunt lipsiti de orgoliu, dar se inseala, fie pentru ca se mint singur si refuza sa vada adevarul fie pentru ca nu au inteles ce este orgoliul.

Nici eu nu pot pretinde ca stiu ce este cu adevarat orgoliul, dar in atatia ani de cand ”ma lupt cu acest dusman” mi-am facut o parere, poate nu este cea mai buna, dar asta o am acum.

Cine sunt eu

Multi cred ca orgoliu este doar atunci cand se supraapreciaza si se cred superiori fata de alti oameni, ei vad doar o jumatate de adevar si pentru a se feri de orgoliu se scufunda in cealalta jumatate a orgoliului, pe care  o confunda cu smerenia, dar ajung sa se subaprecieze si sa se creada inferiori altor oameni.

Asa ca prefera sa-si puna cenusa in cap sa se invinovateasca, blameze, pedepseasca, sa-si provoace tot felul de cazne si suferinte. Sincer nu prea ajuta, ci din contra se risipesc energii si timp cu care ar putea face ceva frumos cu lucruri lipsite de finalitate.

Sa luam exemplul lui Ionel si Vasile

Ioanel  are abilitatile pentru a fi medic, Dumnezeu a pus in tine tot ceea ce este necesar pentru a fi un medic bun, i-a creat in viata opurtunitatile pentru a studia sa ajunga medic, dar Ionel crede ca nu este suficient de bun pentru asta, ca nu s-ar descurca, ca ar putea esua, sau poate se teme de uriasa responsabilitate de a avea grija de viata oamenilor asa ca alege sa se faca instalator, devine un instalator excelent, face treaba foarte buna.

Cand Dumnezeu i-a stabilit destinul lui Ionel, a prevazut ca vor fi anumiti oameni care vor avea nevoie de ajutorul lui, vor fi bolnavi si el ar trebui sa-i ajute. Daca Ionel si-a folosit liberul arbitru si s-a facut instalator si nu medic,  locul ce ii era destinat in societate va fi ocupat de un om cu mai putine abilitati de medic decat el,  oamenii ce ar fi trebuit sa fie tratati de Ionel vor suferi mai mult, alti medici vor fi nevoiti sa lucreze in plus, dar poate nu vor fi pregatiti la fel de bine ca el.

In acelasi timp Vasile a primit cand s-a nascut toate abilitatile sa fie un bun instalator, i-a fost deschis un drum catre aceasta meserie, dar el se credea mult mai bun, ca poate sa faca mult mai multe,  asa ca a decis sa devina medic, s-a chianuit in facultate, nu a inteles el foarte bine cum este cu  sistemul nervos si sistemul circulator, si care este treaba asta cu bolile, pan la urma a reusit sa termine facultatea si s-a facut medic, este unul mediocru, este amabil si de gasca dar nu prea nimereste mereu diagnosticul iar uneori da un tratament gresit, asa ca unii pacienti sufera mai mult, unii poate ajung sa moara mai repede decat era prevazut initial. Vasile crede si spune ca este vina lor, a sistemului care nu face medicamente mai bune, a poluarii, societatii, etc, el poate este convins este un medic bun, poate cel mai bun sau poate este constient ca nu exceleaza dar daca tot a apucat sa mearga pe un drum ii da inainte.

Smerenia inseamna sa te evaluezi corect, sa te pozitionezi acolo unde-ti este locul nici mai sus, nici mai jos, nici mai la stanga, nici mai la dreapta, nici mai in fata nici mai in spate.

Smerenia inseamna sa-ti asumi rolul si misiunea cu care te-a trimis Dumnezeu pe pamant si sa te stradui sa faci totul cum poti mai bine.

Ce este smerenia, unde este locul meu

Ai vazut vreodata mecanismul unui ceas, sunt multe rotite, arcuri, surubele si tot felul de piese mai mici sau mai mari, fiecare rotita are o marime si un numar de dinti.

Ce crezi ca s-ar intampla daca in locul unei rotite cu 130 de dinti s-ar pune una cu 131 de dinti? Fie ceasul se va bloca dupa un timp fie va functiona defectuos si va arata o ora gresita. Dar daca in locul unei roti mari ar pune una mai mici? Probabil nici nu ar porni.

Asa este si cu rolul fiecaruia din noi in societate, fiecare are locul sau, unde poate obtine performanta maxima, daca-si atribuie alt rol se va deregla toata societatea si multi alti indivizi ai societatii vor avea de suferit sau pierdut datorita acestei alegeri.

Din fericire Dumnezeu este foarte intelept si a prevazut toate variantele in care cineva nu vrea sa-si faca treaba si are planuri de rezerva, dar niciun plan de rezerva nu poate fi la fel de bun ca planul principal, ca altfel era el planul principal.

Dupa cum am mai spus si aici orgoliul apare atunci cand preferam sa ne comparm cu altii, ca suntem mai buni sau mai putini buni decat Ionel sau Vasile, dar nicunul din noi nu ne cunoastem pe noi insusi si avem pretentia ca ii cunoastem pe cei din jurul nostru.

Ionel si Vasile s-au nascut cu alte abilitati si caracteristici decat mine si tine, au alta mostenire ancestrala si genetica, au crescut in alt mediu, au invatat lucruri diferite, sunt in stadii de invatare diferite, au o evolutie diferita, oricat de mult s-ar asemana cu mine sau cu tine sunt diferiti in proportie de 99,99% fata de mine si fata de tine.

E ca si cum ai  compara broasca broasca testoasa si iepurele la felul cum alearga, iar altcineva ar compara  balena si elefantul la felul cum innoata pentru a le acorda premii de cel mai bun manifer.

Toate aceste comparatii sunt necinstite fiecare este cel mai bun pe nisa lui, se poate compara doar cu sine.

Dumnezeu ne-a trimis pe pamant sa evoluam noi, sa invatam lucruri noi, sa deprindem noi abilitati, sa sporim darurile date. Este o motivatie similara cu cea pe care o are un parinte bun atunci cand isi trimite copilul la scoala.

Cand trecem dincolo la ceea ce unii numesc ”Dreapta Judecata” ne evalueaza in functie de ce am facut noi, ce am facut cu ce am primit, daca am sporit darurile incredintate cand ne-a trimis pe pamanat, ne compara cu ce eram si aveam inainte de a ne trimite pe pamant. Dumnezeu nu ne compara cu nimeni altcineva, nu spune Vasile a fost mai bun decat tine si Ionel a fost mai rau decat tine.

Dumnezeu te evalueaza in comparatie cu tine cel de ieri, cu cel de  acum un an, cu cel ce erai copil, ce cel ce erai inainte sa te trimita pe pamant.

Cand ai inceput sa te compari cu altii te-ai abatut de la drum si ai pierdut din vedere estentialul, pe tina insuti.

Raspunde-ti la intrebarea ” Cine sunt EU?” si vei afla secretele universului.

12
Cum este treaba cu orgoliul?
Spiritualitate

Cum este treaba cu orgoliul?

Sunt plin de ORGOLIU !!!
Stiai ca orgoliu PUTE?

Orgoliul este o ”dihanie” urata si perversa, el ne intuneca mintea si privirea, ne impiedica sa vedem adevarul si ne arata minciuna ca fiind adevar.

Multi cred ca orgoliul este atunci cand ne credem mai mari decat suntem, dar gresesc, orgoliu este si atunci cand ne subapreciem, cand avem o parere proasta despre altii dar si despre noi.

Orgoliu apare atunci cand ma compar cu altii (asta este o lectie invatata de la fetele mele), pentru a scapa de orgoliu ar trebui sa ma comparam doar cu EU, cu EU cel de ieri, cu EU cel de anul trecut.

Ce este orgoliu si cum scapam de orgoliu

Toti ceilalti sunt diferiti fata de mine, e ca si cum as compara marul cu para sau cu nuca, sau cu firul de iarba, fiecare are rostul lui, scopul lui, varsta si experienta lui .

Sunt momente in care ma cred superior celorlalti, altele in care ma cred inferior fata de altii, ambele situatii ma impiedica sa merg inainte, comparandu-ma cu ceilalti pierd ceea ce este cu adevarat si ma blochez.

 

Ma ”lupt” de multi ani cu orgoliul, au fost momente in care am crezut ca am scapat de orgoliu, in ascuns chiar ma faleam cu asta.

Am invatat sa ma mint, (DA, noi oamenii suntem experti in a ne minti singuri) ignoram, minimalizam sau ma faceam ca nu vad acele manifestari de orgoliu si cand era ceva ce parea sa fie o dovada de smerenie o amplificam (O mai fac si azi).

Ce este orgoliu si cum scapam de orgoliu

Apoi mai veneau momentele in care acceptam adevarul si observam la mine manifestari de orgoliu care ”puteau” rau, apoi incepeam sa caut solutii pentru a corecta, iar credeam ca sunt fara orgoliu si iar descopeream ceva.

Descoperi orgoliul din tine analizand modul in care gandesti si ce simti in interiorul tau in diferite situatii cu care te confrunti.
Imi cer iertare celor ce i-am ranit cu orgoliul meu …. sunt multi …. nu pot da timpul inapoi… … dar pot invata din greselile trecutului….

Va multumesc
Cu drag Catalin Dimofte

Cat de orgolius crezi ca esti?

Cum crezi ca te afecteaza orgoliul? Cum crezi ca afeteaza orgoliul tau viata celor din jurul tau.

26
Diferenta dintre persoanele fericite si cele nefericite
Spiritualitate

Diferenta dintre persoanele fericite si cele nefericite

O diferență majoră între persoanele fericite și cele nefericite este că primele preferă să direcționeze mai multă atenție către ceea ce le poate aduce fericire în viață cu toate că văd și partea urâtă și neplăcută din viată, ei preferă să nu irosească timpul pe nefericire.
În schimb oamenii nefericiți alocă mai mult timp pentru ce este urât și neplăcut și rămân cu prea puțin timp pentru ceea ce le-ar putea aduce fericire.
 
Starea mentală este influențată foarte mult de direcția spre care direcționezi atenția, pe asta se bazează și hipnoterapia
 
PS: exista cîteva studii din 2013 și 2015 care confirmă această ipoteză, aceste studii spun că bătrânii ce acorda mai multă importanță lucrurilor frumoase, spun ca au prea puțin timp pentru a fi nefericiți, aceștia trăiesc mai mult și au o sănătate mintală și fizică ridicata.
 
Cu drag Catalin Dimofte
Alegi sa fii fericit sau nefericit?
4