Sugestiile indirecte reprezintă acele sugestii care se referă la problema-simptom sau solicită un anumit tip de răspuns într-o manieră ascunsă. Aceste sugestii au un caracter subtil şi nu se adresează, de regulă, instanţelor de natură conştientă. Clientul este cel care trebuie să le interpreteze şi să le descopere sensul.

Utilizarea sugestiilor indirecte îl determină pe subiect să se întrebe la nivel conştient ce vrea să spună terapeutul. În timp ce la nivel inconştient se realizează asocieri între ceea ce se sugerează şi experienţele interioare ale subiectului, asocieri care pun bazele procesului de schimbare.

Sugestiile indirecte pot îmbrăca numeroase forme: povestiri, analogii, anecdote, metafore, teme pentru acasă sau sugestii multiple, intercondiţionate.

Orice comunicare în cadrul căreia clientul esie solicitat să răspundă fără să i se ceară în mod expres acest lucru implică într-o măsură mai mare sau mai mică prezenţa unor sugestii indirecte.

Avantajul sugestiilor indirecte constă în aceea că ele utilizează, într-o măsură mult mai mare, resursele interioare ale subiectului. Aceste sugestii acţionează ca factori declanşatori ai unor procese asociative interne şi din acest motiv au un însemnat rol terapeutic. De asemenea, deoarece ele presupun o anumită distanţă între sugestia ca atare şi ceeea ce se aşteaptă să se obţină de la subiect, ele nu declanşează rezistenţele acestuia.

Sugestiile indirecte produc şi un anumit grad de confuzie în legătură cu modul în care acestea l-ar putea ajuta, confuzie care îi lasă clientului loc pentru interpretări personale.

Mai mult, prin faptul că nu-l forţează pe client să reacţioneze în vreun fel, terapeutul dă dovadă de respect pentru personalitatea şi problemele acestuia (Zeig, 1980; Lankton şi Lankton, 1983; Brown, 1991).

Ce este hipnoza? Dupa ce am citit multe cărti și opiniile mai multor experți în hipnoză îmi este greu să dau o definiție care să fie unanim acceptată, aceștia nu au căzut de acord asupra unei definiții exacte.

Se poate spune cum se induce, care sunt efectele, cum funcționează, cum te simți în hipnoză și cum se manifestă, cum se recunoaște, cum se modifică activitatea cerebrală,  însă chiar dacă stim toate acestea nu putem spune ce este întradevăr hipnoza.

In cartea Hypnosis: The Induction of Conviction (Hipnoza: Inducerea convingerii ), John C. Hughes spune: ”Hipnoza este una din cele șapte minuni ale psihologiei moderne. Nimeni nu stie cu precizie ce este hipnoza. Insă nu stie nimeni nici ce este electricitatea. Și iată că acest fapt nu descurajează utilizarea ei.”

De fapt toate tehnicile de inducere a transei hipnotice cunoscute sunt o forma de autohipnoză, hipnoterapeutul fiind doar un ghid care facilitează întreg procesul hipnotic și îndrumă clientul pe drumul ce are ca scop final schimbarea terapeutică. În realitate atât terapeutul cât și mintea conștientă a clientului cunosc doar o mică parte din fenomenele ce au loc în interiorul psihicului clientului, a felului în care reacționează la sugestii și schimbările ce au loc. Doar mintea inconștientă este martoră la tot acest proces și probabil este singura care ghidează cu adevărat procesul și decide ce se întâmplă în urma fiecărei sugestii.

Unii specialiști spun că hipnoza este o stare de relaxare a creierului, dar studiile făcute prin scanarea creierului în timpul transei au arătat că în unele arii corticale din creier activitatea se reduce iar ăn altele se intensifică.

Voi cita câteva definiţii ale hipnozei găsite în materialele studiate:

Wikipedia ”Hipnoza este depășirea sau evitarea factorului critic al minţii conştiente și stabilirea unei gândiri selective acceptabile” şi ”Hipnoza este o stare modificată a conştiinţei, tehnicile care permit crearea acestei stări, precum și practicile utilizate în timpul acestei stări.”

În 1993 Asociaţia Americană de Psihologie a oferit următoarea definiţie: „Hipnoza este o procedura în cadrul careia o persoana, lucrând în domeniul sănătăţii sau în cercetare, îi sugerează unui client, pacient sau subiect să manifeste schimbări în senzaţii, percepţii, gânduri sau comportament. În general, contextul hipnotic este stabilit printr-o procedură de inducţie. Cu toate că există mai multe inducţii hipnotice diferite, mare parte din ele includ sugestii pentru relaxare, calmare şi o stare de bine. Instrucţiuni pentru a-şi imagina sau de a se gândi la experienţe plăcute sunt de asemenea incluse frecvent în inducţiile hipnotice. Oamenii răspund în moduri diferite la hipnoză. Unii îşi descriu experienţa ca o stare modificată de conştiinţă. Alţii descriu hipnoza ca pe o stare normală de atenţie concentrată, în care se simt calmi şi relaxaţi. Indiferent de masura în care răspund la ea, majoritatea oamenilor descriu experienţa ca fiind foarte plăcută. Unii oameni răspund foarte uşor la sugestiile hipnotice iar alţii mai greu.”

Division 30 of the American Psychological Association pe 24 martie 2014 a definit hipnoza: „O stare de conștiență care implică atenție concentrată și o conștientizare periferică redusă, caracterizată printr-o capacitate sporită de răspuns la sugestie”  

Miltom Erickson  o definește ”Hipnoza este o stare resimţită de subiect prin faptul că nu mai este aici şi acum, că deschide paranteze asupra a ceea ce se întâmplă, că este în doua locuri în acelaşi timp.”

În 1980 Enciclopedia Medicala din fosta U.R.S.S. spune: „hipnoza este o stare artificială particulară a omului produsă prin sugestie, care se distinge printr-o selectivitate specifică a reacțiilor și se manifestă printr-o creștere a receptivității la acțiunea psihologică a hipnotizatorului și prin diminuarea sensibilității la alte influențe”.

Asociația Medicala Britanica definește în 1955 hipnoza ca fiind “O stare pasageră de atenție modificată la un subiect, stare care poate fi produsă de o altă persoană și în care diferitele fenomene pot apare spontan sau ca răspuns la anumiți stimuli verbali sau de altă natură. Aceste fenomene se referă la o modificare a conștiinței și a memoriei, la o susceptibilitate crescută la sugestie și la apariția unor răspunsuri și idei care nu sunt familiare unui subiect aflat într-o stare obișnuită de veghe. Mai mult, fenomene de genul anesteziei, paraliziei, rigidității musculare pot fi declanșate sau suprimate în stare hipnotică”.

Dr Gerard Sunnen de la Universitatea de Medicină din New York vorbește despre hipnoză ca fiind ”cel mai cunoscut și mai eficient tratament non-farmacologic de relaxare”

Conf. Univ. Dr. Odette Dimitriu spune: „Hipnoza nu este decât o concentrare asupra relaxării, este o sora mai mare a ei.”

Eugen Popa spune că cea mai bună definitie întâlnită este: ”Hipnoza este depășirea sau ocolirea factorului critic al minții conștiente și stabilirea unei comunicări acceptate de către subconștient.”