A fost odata un om care avea o bucatarie magica. El putea avea orice isi putea dori, oricand si chema la masa prietenii, oferindu-le din bunatatile oferite de bucataria sa magica.

Cum faci de ai toate acest minunate bucate?” l-a intrebat intr-o zi un prieten al sau.

Omul ii rapsunse: ”Am mostenit-o de la parintii mei. Ei mi-au lasat mostenire aceasta minune si eu am ales sa ma folosesc de ele pentru a va oferi si voua”.

Prietenul ramase uimit si se simti invidios, intr-o oarecare masura, gandindu-se ca parintii sai nu ii lasasera mostenire mare lucru.

Intr-o zi, aparu la usa omului un barbat care ii spuse:
“Uite, am sa iti ofer cateva ingrediente prin care mancarurile tale ar putea deveni mai bune. Sunt dispus sa ti le ofer in schimbul modificarii unor retete pe care tu le folosesti. Daca vei face cum iti spun eu, minunatiile tale vor deveni faimoase iar tu vei fi cunoscut in intreaga lume”.

Omul nostru ramase uimit si, dupa un timp scurt de gandire, ii raspunse:

Draga prietene, eu am toate ingredientele necesare ca mancarurile mele si ceea ce ofer prietenilor mei sa fie cele mai bune. Sunt deja cunoscut printre prietenii mei pentru gustul si calitatea a ceea ce ofer. Prietenii mei vin la mine pentru ca ii iubesc si imi doresc sa le ofer din prea-plinul bucatariei mele. Ei se simt bine si vin la mine din placerea lor de a-mi oferi si ei, la randul lor, bucuria de a petrece timp cu mine, la masa mea. Fiecare dintre ei contribuie cu propriile lor ingrediente iar mancarurile noastre sunt cele mai bune”.

Comis-voiajorul pleca dezamagit iar omul nostru isi trai viata, in continuare, in bucurie, alaturi de cei dragi lui.

Daca am inlocui in aceasta poveste “bucataria magica” cu “iubirea”, va rog pe voi sa reconstruiti basmul si sa descifrati mesajul.

Autor Psih. Simona Constantinescu

Sursa https://www.facebook.com/psihsimonaconstantinescu

Simona Constantinescu psiholog

  •  
    2
    Shares
  • 2
  •  
  •  
  •