𝗔𝗺 𝗰𝗿𝗲𝘇𝘂𝘁 𝗰𝗮 𝗿𝘂𝘀𝗶𝗻𝗲𝗮 𝗺𝗮 𝗲𝗱𝘂𝗰𝗮… 𝗱𝗮𝗿, 𝗱𝗲 𝗳𝗮𝗽𝘁, 𝗺𝗮 𝗱𝗶𝘀𝘁𝗿𝘂𝗴𝗲𝗮 𝗶𝗻𝗰𝗲𝘁.
Mi-a trebuit o viață întreagă să înțeleg că rușinea nu te face bun, te face mic.
#repost2023
Dar îmi aduc aminte cum mă făcea să mă simt rușinea când eram copil.
Îmi era rușine să vorbesc, să spun ce gândesc și ce îmi doresc.
Îmi amintesc că îmi era rușine chiar și să spun „Bună ziua!”.
Îmi amintesc cât de greu îmi era să dau noroc cu cineva și, când o făceam, aveam o mână moale și fără putere.
Ironia este că mulți din jurul meu credeau că sunt arogant, că mă cred superior și nu vreau să-i salut.
Dar era ceva acolo, în mine, care mă paraliza și îmi fura puterea.
Acel ceva era rușinea.
Rușinea m-a blocat să am o relație de cuplu sănătoasă aproape toată adolescența mea.
Rușinea m-a făcut, în adolescență, să rănesc o fată la care țineam.
Nu cred că știe nici acum că am plecat pentru că îmi era rușine după ce făcusem ceva de altfel frumos, ceva ce ne doream amândoi, dar de care ne era rușine să vorbim – nu pentru că ar fi fost ceva greșit la ea.
Mi-au trebuit zeci de ani să mă eliberez de rușine.
Chiar dacă la nivel conștient am încetat să o mai simt, ceva în subconștientul meu încă este măcinat de rușine și mă împiedică să fiu pe deplin eu însumi.
Mă împiedică să-mi accesez toate talentele.
Am suficientă experiență ca să recunosc efectele rușinii, și, când reușesc să fiu onest cu mine, le pot vedea clar în comportamentul meu.
𝐂𝐞 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐑𝐔𝐒𝐈𝐍𝐄𝐀?
Rușinea este acea emoție care apare atunci când te compari pe tine și comportamentul tău cu ceea ce spun alții că „ar trebui” să fii și cum „ar trebui” să te comporți — cu regulile societății.
Tot ceea ce nu corespunde cu ceea ce spun ceilalți că este bine este considerat greșit, insuficient, defect…
Ceva ce te face să te simți nedemn de iubit.
Iar subconștientul tău a fost învățat, prin iubirea condiționată, că cei care nu sunt „suficient de buni” riscă să fie respinși, abandonați, să rămână singuri, pedepsiți… și, în ultimă instanță, chiar să moară.
Și pentru că principala misiune a subconștientului tău este să te protejeze, el face tot ce poate pentru a te feri de părțile din tine de care ai învățat să te rușinezi.
𝐂𝐞 𝐟𝐚𝐜𝐞 𝐑𝐔𝐒𝐈𝐍𝐄𝐀 𝐜𝐮 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐢 „𝐠𝐫𝐞𝐬𝐢𝐭𝐞” ?
Pe unele le exilează, le alungă din tine.
Pe altele le ascunde adânc, le închide în „pușcăria sufletului” ca să nu fie văzute și auzite.
Pe altele le acoperă cu măști, ca să pară altceva decât sunt.
Pe altele le neagă, spunând că nu sunt ale tale.
Și mai folosește multe alte mecanisme de protecție.
Rușinea… este o boală grea.
O boală care schilodește sufletele.
Eu o știu foarte bine. Știu cât de mult rău mi-a făcut. Știu căt de multă suferință am trăit datorita ei.
Practica spirituală m-a ajutat să mă vindec de această boală de care nu eram conștient că o am. Vindecându-mi sufletul, rușinea a început să dispară de la sine, fără să-mi dau seama.
Văd rușinea zilnic în sufletul oamenilor care îmi calcă pragul cabinetului.
Văd rușinea care se ascunde în spatele unor boli fizice.
Văd rușinea ca una dintre cauzele ce țin oamenii captivi în relații toxice.
Văd rușinea ca o cauză a unor comportamente nocive.
Văd rușinea… și uneori îmi este rușine de propria mea rușine.
Faptul ca terapia prin hipnoză oferă puterea de a vindeca sufletele de rușine, îmi oferă o stare de împliniri.
Când mai aud oameni spunând că rușinea este ceva bun, că „te educă” și te face un om mai bun, simt un fior ciudat, greu de pus în cuvinte.
Iubirea necondiționată te educă să fii un om bun — nu rușinea.
Încetați să vă educați copiii prin rușine!
P.S. La unele persoane, din cauza rușinii foarte mari, se poate dezvolta ca mecanism de protecție narcisismul.
Sper că și azi ți-am dat o temă de meditație.
Dimofte Cătălin
#rușinea #durere #terapie
